Echilibristica


O sârmă aproape dreaptă şi fără nici urmă de “doar şi poate”. Drept înainte căci înapoi nu s-a pus niciodată problema. Stânga şi dreapta doar în caz de urgenţă maximă.

Ochi larg deschişi, clipiri doar în caz necesitate. Un singur obiectiv în vizor, chiar şi cu ochii închişi. Visat noaptea, imaginat ziua, pregătit între cele două. Privit acum drept în ochi, din ce în ce mai aproape, aproape tangibil, aproape trecut, aproape regretat.

Un pas. O oprire. Un gând nărăvaş. Un surâs ascuns între două cute, o grimasă fugară. Încă un pas, aceaşi sârmă dintr-o perspectiva diferită. Parcă mai aproape de capăt. Doar parcă ?

Acelaşi acrobat îmbătrânit de doi paşi şi un gând nărăvaş. Mai înţelept? Ar lasă-o baltă. Mai încăpăţânat? Poate.

Încă un pas. O fracţiune de clipire furată unui regulament antic şi prea de demult. Risc meritat, o lacrimă se scurge încet. O privire pierdută într-un gând recuperat de ieri seară, început şi lăsat baltă. Dar merită continuat.

Un alt pas, o altă oprire, o nedumerire : „să fi fost gândul degeaba” ?

Un ultim pas de data asta. Restul poate altădată. Sau poate deloc. Acrobatul pare tare obosit.

Răsăritul nu pare departe. Dar nu se ştie niciodată…

8 gânduri despre &8222;Echilibristica&8221;

  1. La asta m-a dus cu gândul textul tău:

    Ultima oră – Ion Minulescu

    lui Horia Furtună

    La Circ…
    Un accident banal –
    Un acrobat,
    Un salt mortal
    Şi…
    Acrobatul nu s-a mai sculat…

    Alămurile din orchestră au tăcut,
    Iar clovnii din arenă au ţipat…
    Dar publicul din staluri n-a crezut
    Că poate fi şi-un accident adevărat
    Şi-a fluierat…
    Zadarnic –
    Mortul n-a mai înviat…

    Păcat de el!…
    Era un tânăr acrobat frumos,
    Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
    De care publicul se minuna,
    Când îl vedea-ndoit ca un inel,
    Sau când pe bara fixă se-nvârtea
    Ca o morişcă de cafea
    Cu balerina lângă el!…

    Dar balerina nu-l iubea!…

    Povestea lui?
    Hm!…
    Povestea mea –
    A mea,
    A ta
    Şi-a altora!…

    Acelaşi accident de circ, banal…
    O zi relâche,
    Şi-apoi, la fel,
    Cu-aceeaşi balerină lângă el,
    Alt acrobat…
    Alt salt mortal!…

    1. Sigur ca nu putea sa fie decat Minulescu, Sorescu, Stanescu sau Bacovia. Preferatii mei. De unde sa-mi trag si eu inpiratia daca nu din anii de liceu, poeticii , visatorii ani de liceu, minunatii ani de liceu cu vise printre randurile altora, dar cat de minunati acei ceilalti, cat de inspirati, cat de altfel decat orice. Iti multumesc pentru aducerea aminte. Sa fie subconstientul in plin moment de revelatie, cerandu-si doza de poezie atat de demult uitata pe drum? Trebuie sa fac ceva , maine voi cauta ceva volume virtuale , promit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s