Fara forma

Se pare ca imi lipseste forma! As avea prea multe spatii goale complet nealiniate, nici la stanga, cu atat mai putin la dreapta si practic deloc pe mijloc. Prea multe virgule si paragrafe lipsa, as da puncte cu nemiluita, as arunca semne intrebatoare fara intrebare, as improsca exclamatii inutile in fraze interminabil de scurte si imbarligate complicand necomplicatul in cel mai firesc mod posibil.

Continuă să citești Fara forma

Plictiseala

Era diferita. Intr-un fel al ei propriu si personal, cu un stil pe care si-l atribuia drept unic si imposibil de copiat , vanturat pe la nasul celorlalti drept inteligent, diferit, autentic, complicat, altfel. Voit complicat si voit distinctiv.

Se plictisea. Al naibii de profund, al naibii de des, al naibii de rotund. Si starea asta enervanta o facea publica de cate ori se ivea ocazia. De multe ori chiar forta putin soarta iscand ocaziile.

Continuă să citești Plictiseala

Desigur maine

Astazi as fi vrut sa-mi imbogatesc teancul de ipostaze cu alte ipostaze culese de pe ici pe colo, mai ales de pe colo, la o oarecare distanta care ar fi meritat cu orice pret a fi strapunsa chiar si pe indelete in viteza melcilor la pas de semafoare expres reglate la « 50 la ora » duminicali.

Continuă să citești Desigur maine