Forma lipsa caut cu disperare continut

Este incredibil când ajungi constaţi cu câtă uşurinţă sunt puse pe tuşa convingeri până nu demult vândute drept adânc înfipte în sine, înrădăcinate până în măduva fiinţei, acolo departe, de unde totul a pornit. Conştientizând o astfel de stare de confuzie totală îţi şopteşti discret că nimic nu poate fi considerat drept referinţă strict personală şi infinit aplicabilă. Că orice convingere îţi aparţine doar parţial, restul fiind doar umplutură dictată de convingerile celorlalţi sau de un dureros”în lipsă de altceva”. Că, într-un fel sau altul, doar existând în mijlocul celorlalţi te molipseşti de convigerile sau neconvingerile lor, de argumentele sau contra-argumentele servite drept replică la propriile-ţi convingeri.

Continuă lectura „Forma lipsa caut cu disperare continut”

Anunțuri

Viata ca o fuga

Cand eram mai frageda, demult, undeva intr-o vreme undeva uitata de lume, mi se scotea pe ochi, pe nari si mai cine mai stie exact pe unde superficialitatea. Forma de calitate dispretuind linia prea lenta si prea ordonata a rutinei? Defect ros pana la os? Inocenta teribil de pura si induiosator de simpla in prostia ei ? Cert este ca imi intrase bine in cap – din cap pana in picioare – ca nu pot face nimic altfel decat totul pe fuga, ca si cum m-ar fi fugarit ogarii satului, infometati timp de ceve zile bune si apoi lasati in voia sortii.

Continuă lectura „Viata ca o fuga”

O poveste ratata

Imi plac ideile originale, chiar daca vin din patrunizmile altora. Evolutia are nevoie de sange proaspat. Din pacate pierderile sunt inca enorme. Initiative originale zac esuate una peste alta , deseuri secatuite de esenta originala printr-o groteasca punere in aplicare. Sau poate o esenta originala creata practic dintr-o pura intamplare? Un fel de „cat pe ce” deja ratat in contactul cu concretul pus in practica. Mutilata de reguli si rigori intepenite, creativitatea moare incet dar sigur.

Continuă lectura „O poveste ratata”