Este incredibil când ajungi constaţi cu câtă uşurinţă sunt puse pe tuşa convingeri până nu demult vândute drept adânc înfipte în sine, înrădăcinate până în măduva fiinţei, acolo departe, de unde totul a pornit. Conştientizând o astfel de stare de confuzie totală îţi şopteşti discret că nimic nu poate fi considerat drept referinţă strict personală şi infinit aplicabilă. Că orice convingere îţi aparţine doar parţial, restul fiind doar umplutură dictată de convingerile celorlalţi sau de un dureros”în lipsă de altceva”. Că, într-un fel sau altul, doar existând în mijlocul celorlalţi te molipseşti de convigerile sau neconvingerile lor, de argumentele sau contra-argumentele servite drept replică la propriile-ţi convingeri.
Viata ca o fuga
Cand eram mai frageda, demult, undeva intr-o vreme undeva uitata de lume, mi se scotea pe ochi, pe nari si mai cine mai stie exact pe unde superficialitatea. Forma de calitate dispretuind linia prea lenta si prea ordonata a rutinei? Defect ros pana la os? Inocenta teribil de pura si induiosator de simpla in prostia ei ? Cert este ca imi intrase bine in cap – din cap pana in picioare – ca nu pot face nimic altfel decat totul pe fuga, ca si cum m-ar fi fugarit ogarii satului, infometati timp de ceve zile bune si apoi lasati in voia sortii.
Strada
Fiecare avem o strada fetisa. Unica, singura strada ce ne bantuie amintirile de-a lungul unei singure vieti. Strada amintirilor, amintirile strazii. Unduitoare, subtiata de vremuri, cocosata de hopurile timpurilor apuse sau doar carpita cu resturi de pietre cubice, strada invinge timpul in ritmuri dictate de croielile la moda.
Zen
In asteptarea tacerii de miercuri
Ploaia
Mutat aici
Anonimat
Stau ascunsa in spatele unui simplu pseudonim, incercand trasparenta anonimatului cu degete schingiuite de chinul facerii. Trag spre dreapta sau spre stanga in functie de bataile la cap cotidiene, alimentandu-ma cu metal ars, incandesccent, inca nebatut, inca fraget, inca pur, cu acadele dulci si lipicioase sau doar cu linistea din mijloc de saptamana.
O poveste ratata
Imi plac ideile originale, chiar daca vin din patrunizmile altora. Evolutia are nevoie de sange proaspat. Din pacate pierderile sunt inca enorme. Initiative originale zac esuate una peste alta , deseuri secatuite de esenta originala printr-o groteasca punere in aplicare. Sau poate o esenta originala creata practic dintr-o pura intamplare? Un fel de „cat pe ce” deja ratat in contactul cu concretul pus in practica. Mutilata de reguli si rigori intepenite, creativitatea moare incet dar sigur.
