Colaj

Publicat de de abisurile

Pentru ca mi-a placut ideea. Pentru ca si eu consider ca viata este fabricata din instantanee, ale noastre si ale celorlalti.

Perspective

E interesant de remarcat cat de infime pot parea propriile probleme atunci cand sunt puse fata in fata cu problemele altora. E interesat de constatat cat de nesemnificativ poate aparea stresul unora in ochii altora

M-am trezit filozofand pe aceasta tema privind fotografiile publicate pe siteul oficial al fundatiei aday.org, la originea initiativei „Capture daily life on May 15th 2012” .

Vezi articolul original 152 de cuvinte mai mult

Scriu!

Publicat de de abisurile

Dintotdeauna mi-a placut sa scriu. Cand eram mica aveam doua ocupatii favorite – clasate deja drept pasiuni intr-un colt al mintii, chiar daca descrirerea exacta a senzatiilor declansate a venit mult mai tarziu. Cand eram mica imi placea deci : unu – sa pictez si doi – sa-mi exprim gandurile in versuri. De obicei albe. Uneori ma trezeam chiar cautand intre cele doua un fel de tel in viata, reusind de cateva ori sa si trasez cateva inceputuri de cai inspirate din propriile-mi statistici care-mi spuneau negru pe alb ca reuseam sa tin mai bine la plictiseala scrisului decat la cea declansata de formele ultrarealiste pe care tineam cu tot dinadinsul sa le numesc arta.

Continuă să citești Scriu!

Revolta-n stil ardeleneasc

Publicat de de abisurile

De câteva zile bune mă tot sâcâie pragmatismul unora. De fapt nu neapărat existenţa lui ca fapt în sine ci mai degrabă incapacitatea unora de a vedea lumea ALTFEL, măcar pentru o clipă. Încerc să le dau o şansă spunându-mi că totul este doar o virgulă în plus la cântar în favoarea unor diferenţe culturale uşor de explicat. Cert. Dar de aici până a generaliza totul într-o unică direcţie şi a impune un taler, mereu acelaşi, indiferent de preferinţele publicului, e cale lungă.

Continuă să citești Revolta-n stil ardeleneasc

Tentatia milei

Publicat de de abisurile

Dintotdeuana m-am lasat purtata de empatia generata de situatiile grave. Si dintotdeauna mi-am calificat genul asta de gest drept slabicune, un fel de „defect de fabricatie” care m-a impiedicat de extrem de multe ori sa raman cat de cat obiectiva si neimplicata. Nu ma pot da si basta neinduiosata de raul celorlalti. Suferinta celorlalti, sub orice forma s-ar putea ea intruchipa, ma doare.

Continuă să citești Tentatia milei