Colaj

Pentru ca mi-a placut ideea. Pentru ca si eu consider ca viata este fabricata din instantanee, ale noastre si ale celorlalti.

Perspective

E interesant de remarcat cat de infime pot parea propriile probleme atunci cand sunt puse fata in fata cu problemele altora. E interesat de constatat cat de nesemnificativ poate aparea stresul unora in ochii altora

M-am trezit filozofand pe aceasta tema privind fotografiile publicate pe siteul oficial al fundatiei aday.org, la originea initiativei „Capture daily life on May 15th 2012” .

Vezi articol original 152 de cuvinte mai mult

Canicula

Arsita. Caldura putreda. Picura picurii unul cate unul si par sa picure in van. Unul cade, alti zece sunt pe drum, primul s-a evaporat. Aburi. Rafale molesite cauta in van gauri. Usi lasate dinadins deschise cauta rafale molesite in speranta unui curent nemolesit.

Continuă lectura

Scriu!

Dintotdeauna mi-a placut sa scriu. Cand eram mica aveam doua ocupatii favorite – clasate deja drept pasiuni intr-un colt al mintii, chiar daca descrirerea exacta a senzatiilor declansate a venit mult mai tarziu. Cand eram mica imi placea deci : unu – sa pictez si doi – sa-mi exprim gandurile in versuri. De obicei albe. Uneori ma trezeam chiar cautand intre cele doua un fel de tel in viata, reusind de cateva ori sa si trasez cateva inceputuri de cai inspirate din propriile-mi statistici care-mi spuneau negru pe alb ca reuseam sa tin mai bine la plictiseala scrisului decat la cea declansata de formele ultrarealiste pe care tineam cu tot dinadinsul sa le numesc arta.

Continuă lectura

Revolta-n stil ardeleneasc

De câteva zile bune mă tot sâcâie pragmatismul unora. De fapt nu neapărat existenţa lui ca fapt în sine ci mai degrabă incapacitatea unora de a vedea lumea ALTFEL, măcar pentru o clipă. Încerc să le dau o şansă spunându-mi că totul este doar o virgulă în plus la cântar în favoarea unor diferenţe culturale uşor de explicat. Cert. Dar de aici până a generaliza totul într-o unică direcţie şi a impune un taler, mereu acelaşi, indiferent de preferinţele publicului, e cale lungă.

Continuă lectura

Tentatia milei

Dintotdeuana m-am lasat purtata de empatia generata de situatiile grave. Si dintotdeauna mi-am calificat genul asta de gest drept slabicune, un fel de „defect de fabricatie” care m-a impiedicat de extrem de multe ori sa raman cat de cat obiectiva si neimplicata. Nu ma pot da si basta neinduiosata de raul celorlalti. Suferinta celorlalti, sub orice forma s-ar putea ea intruchipa, ma doare.

Continuă lectura

Contra !

Intai am fost Gigi Contra. Cateva zeci de ani dupa mi se spunea Calimero. Azi sunt un pic din ambele. Dintotdeauna mi-a placut sa contrazic, sa fiu contra curentului, sa tin intotdeauna cu cel mai slab. Sa vad jumatatea goala a paharului, sa critic pana si criticile celorlalti pana a ma autocontrazice de-a dreptul. De ce? De-a naibii? De-a dracului? De prea mult bine? In lipsa de altceva? Probabil de un pic din fiecare dar nu numai atat. „Gandiland” logica celorlalti, cautandu-i punctele slabe si asezandu–le in lumina reflectoarelor, orbindu-le cu lumina reflectoarelor, imi stimulez imaginatia uneori adormita, hranind-o cu resturile nedigerate ale celorlalti.

Continuă lectura

Oda rutinei

Zilele marsaluiesc in sir indian grupate in saptamani si anotimpuri, aliniate perfect intr-o simetrie batatoarela ochi. Cadente ritmate, apucaturi repetate aproape la nesfarsit, aceasi cale, aceleasi priviri parasite de substanta, aceleasi mirosuri acre, aceleasi culori lipsa la apel, aproape aceasi eu, zi dupa zi, aproape aceasi ceilalti.

Continuă lectura