Fac parte din cei care despica firul in patru pana cand isi dau seama ca nu mai au ce despica, realizand uneori chiar ca l-au despicat degeaba, ca rezultatul final, chiar si profund argumentat, este luat in considerare doar ca forma golita de orice logica si orice urma din interesul purtat initial de scopul despicarii.
De genul superficial „ne umplem si noi timpul cum putem mai usor”, unii se fac ca cer, altii se fac ca raspund, unii chiar raspund degeaba. Unii chiar cer degeaba, de dragul formei „participative” aruncand secvente ilogice de intrebari doar de forma, declansand mecanisme complicate de analiza a firului pe toate partile, din toate unghiurile posibile si luand in considerare toate contextele imaginabile.
Intr-un final o doar forma sintetizata pe post de raspuns declanseaza noi mecanisme de despicat fire in patru, macina idei in bucati din ce in ce mai fine, le asambleaza in toate formele posibile, le dezasambleaza si le reasambleaza la loc testandu-le fiabilitatea si rezistenta la schimbare si tot asa pana cand, moarte de oboseala si golite de noi argumente, frustrarile hotaresc sa se simta doar folosite si aruncate la gunoi constientizand in tacere efemeritatea cererilor si inutilitatea logicii si hotarandu-se ca, in definitiv, si maine e o zi.
Abisuri 
tot ce ai spus acolo, eu o ziceam in trei cuvinte , gandurile mele toate.
interesant, foarte interesant, mi se intampla si mie asta, foarte des chiar,sentiment sau felde a fi, este considerat (de catre mine) un defect.
Eu ma amuz. De multe ori . Uneori evit firele dar ma gasesc prea superficiala. Ma accept o vreme . pe urma o iau de la capat Defect? Depinde?
Filozofia mi se pare o stiinta care se incadreaza in ceea ce ai spus tu mai sus.
Despicam firul in 4 , apoi ajungem la non-sens.
Pai ca sa despic si mai departe firul , non-sensul (sau sensul) este relativ, nu?
Unele lucruri nu tin de relativitate , de exemplu daca afara ploua nu poti sa zici ca nu ploua chiar daca stai sub umbrela .
De acord cu Samira. Ideeile nihiliste impreuna cu cele ale relativitatii creeaza confuzie, si nu duc la nici un rezultat, in afara de „nimic”. Pe cand, daca privim atenti in jur vedem ca totusi exista si „ceva”. Absolutul. De fapt non-sensul nici nu ar avea „sens” in afara SENSULUI, la fel cum cum fara Absolut nu ar exista nimicul…
Vroiam sa zic…Relativul
Unii ar putea fi de parere ca nu ploua caci referinta luata este spatiul acoperit de umbrela …, nu?
@Gil , bine ai venit pe aici! „Ceva-ul” la care faci referinta exista, cert, problema este ca fiecare il intepreteaza diferit, in functie de propria-i referinta (si uneori, vezi exemplul citata in post, de interese) . Intrebarea care se pune este pana cand este rezonabil sa despici firul in patru pentru a (te) convige ? Eu una am ajuns la concluzia ca, odata ce iti este clar ca sistemele de referinta / interesele sunt la ani lumina unul fata de restul ar fi rational sa o lasi balta …
de genul care despică firul in patru si apoi fiecare fir iar in patru ai auzit? eu eram asa…m-am dezbarat de urmatoarele 4 intr-un final si am ramas la primele 4…acum incerc sa ma dezbar si de asta dupa ce am desfacut, dezlegat, deznodat pana nu am mai inteles ce-i cu mine si de unde am plecat. as vrea sa mai pot si altfel! se poate?
Da sigur ca am auzit, fac si eu parte uneori. Uneori reusesc sa scap. Alteori evadez. De multe ori inchid ochii sperand sa-mi treca. Dar nu-i ceva rau in definitiv, nu? Cautam esenta si logica ascunse, zice-se, in spatele faptelor.
cateodata e rau, zic eu! o cauti atat de mult si atat de adanc incat nici nu iti dai seama cum treci pe langa ea…
Sa fie obsesie ? Sa fie pasiune?
cred ca e structurală…vine de undeva din interiorul nostru si cred ca se dobandeste in timp:)…poate deveni obsesie, pasiune nu cred:)))
Eu am numit asta mai demult ca fiind „filosofia disectiei” . Daca desfacem(disecam) o floare si o impartim in: pistile, stamine, petale, frunze, noroi, gandaci, celule, etc…apoi le luam toate la gramada in palme si le oferim cuiva in ideea ca „stim ce reprezinta” nu va mai reprezenta nimic decat o gramada de celule fara rost. Dar daca luam o floare de pe camp asa cum este ea si o daruim cuiva drag, fara nici un comentariu? Se numeste poezie, frumusete, culoare…..FLOARE.
pai depinde de domeniul de aplicare, daca vrem sa despicam un ansamblu in patru ii pierdem (curios , nu?) esenta. dar daca analizam de exemplu comportamentul unui ansamblu , gen , replica florii la picatura de ploaie?
Ma bucur ca te-am ajutat in timp ce ma ajut pe mine 😀 !
ne ajutam ajutand , astfel inaintam.