Aberatii cu perdea


(aceasta este urmarea nefireasca a traznaii incepute aici)

Unele povesti sunt simple: am vazut, am facut, am ascultat, va arat si voua, imi dau cu parerea, va cer parerea. Descifrate din plecare, mesajele transmise sunt ca niste prajiturele servite pe post de desert, nu pentru neaparat foame ci pentru mai degraba finalul usor de digerat. Povestitorul arunca, cititorul primeste. Povesti ziare.

Alte povesti insa sunt povestite cu gura numai pe jumatate deschisa, chiar si jumatatea aia cenzurata la sange. Povestitorul se descarca criptand cat ii permite lungimea paturii asternute la umbra nebagarii in seama a celorlalti. La capatul celalat esenta mesajului pare uneori prinsa chiar daca nimeni nu pare garanta rezultatul. Dar asta-i nu-i grav in definitiv fiecare cu povestea lui: una a povestitorului, una a cititorului. Telefoane fara fir.

Imi place sa citesc gandurile altora. Sa cred ca am inteles gandurile altora. Sa le admir stilul si finetea expunerii, sa le percep nuantele sau de-a dreptul culorile, sa le gust din aroma facerii – le prefer aproape coapte, genul ce-mi da dreptul a-mi pastra o ultima tusa personala pentru terminarea cresterii. Sa fiu convisa ca le-am perceput pana la capat cresterea, ca le-am incheiat  facerea. Imi place sa ma scufund in gandurile altora, sa le iau chipul si infatisarea si sa fac ca si cum ar fi fost povestile mele. Imi place sa cred ca pot fura doar temporar gandurile si povestile altora pentru o doar temporara evadare intr-o lume paralela, doua lumi paralele, zeci de mii de lumi paralele. Sa trag de paralele pana la infinit, pana la neasteptatele intrebari de capat de linie: se pot oare trage paralele pana la capat?  Or fi chiar paralele lumile astea?

Lumile asa zise paralele le prefer, sincer, emulatii ale unor telefoane fara fir, fiecare lume cu fara firul ei personal. Fara drepturi de autor incalcate, fara polemici mai mult sau mai putin cordiale in jurul unui plagiat mai mult sau mai putin existent. Lumi doar asa zise paralele, fiecare in sfera ei de influenta. Asa zise sfere cu existenta doar temporar de sine statatoare, pret de o scurta incursiune in gandurile altora. Si apoi punct si de la capat caci frumusetea jocului taman in efemeritatea lui consta.

Ziarele le citesc doar cand imi cad sub mana. Pe multe doar in diagonala cea mai rapida.

Telefoanele fara fir ma inspira teribil de tare in ultimul timp, atat de tare si mai ales atat de teribil incat de multe ori imi vine sa raman de-a binelea in lumea paralela din sfera de influenta cu existenta din pacate doar temporara. Caci cautarea unui fir imi da aripi, resuscitand pasiuni adormite. Din pacate, de multe ori le pierd la randul meu firul pe drum, un drum nu chiar paralel in definitiv. Si atunci ma vad obligata sa le las balta in mijlocul facerii, inca necoapte pana la capat dar deja perimate de neputinta relativizarii. Neputinta non-intersectiei. Neputinta doar sferei.

Si atunci le dau inapoi, asa neterminate , coborand printre fara fire si ziare necitite, reincepandu-mi cautarile.

9 gânduri despre &8222;Aberatii cu perdea&8221;

  1. cel mai mult îmi plac poveștile care nu se termină după ce povestitorul a închis cartea…Îmi place cele care deschid o lume în cititorul lor…cele în care poți să intri și să ieși fără să dai socoteală nimănui…

      1. astept cu interes. in fapt invitatia este sa-l scrii chiar tu insati. caci blogul poate fi si colectiv, nu? nu poti fi singur intr-o piata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.