Undeva, candva


Vantul ii adia prin plete, ploaia inca isi astepta randul. In rest totul era aproape gri si ii statea bine. Era aproape seara dar nimeni nu parea sa se sinchiseasca. In afara de ea.

Isi purta rochia gri, asortata si la context si la ghetutele cu talpa epa gri, pretextand o similitudine pur intamplatoare. Cand avea chef sa se ascunda, se ascundea bine in spatele gecii de piele fina si statea acolo pana ii revenea cheful sa nu se mai ascunda. Si atunci se arunca in vant si astepta adierea serii.

Se simtea bine, usoara, bumbacul fin nu i se lipea de piele, chit ca o invaluia pana la genunchi. Tinea sa iasa in evidenta, era tactica lui deja uzata de a se simti util. Si apreciat. Se simtea usoara si astepta ploaia, stia ca va veni odata, ii promisese.

Ziua ii fusese lunga si prima jumatate trecuse fara sa-i dea de stire, trecuse si gata, isi anuntase doar trecerea pe la doua si jumatate cand toti isi faceau deja siesta. Atunci era insa prea tarziu pentru a mai regreta ceva. Maine va incerca sa soarba mai rar, sa inghita pana la capat si sa gaseasca conversatii eliptice. Imaginandu-si elipse dis de dimineata va reusi poate sa nu mai somnoleze pana la pranz si sa se poata bucura si ea de treceri, oricat de rapide ar fi ele.

Vantul inca adia si ea privea departe, printre ramuri. Acolo, departe, vedea oameni grabiti, zgribuliti sub umbrele rosii si palarii inca neluate pe sus. Acolo, departe, barbatii purtau camasi in carouri multicolore pe fond gri si carau sacose patrate si uneori pline. Acolo, departe toata lumea se grabea intr-o directia sau alta, toti fugariti parca de timp si de trecerile lui.

Ea continua sa priveasca acolo departe si sa-si imagineze lucruri pana mai ieri inimaginabile. Se vedea deja lansata intre doua versiuni, una mai lunga si alta mai scurta, amandoua REALe si cu marca proprie – Designers, fiecare cu stilul si culoarea ei, una mai inclinata dacat alta dar amandoua curente la moda perfect aliniate cu timpurile, vremurile si posibilitatile. Imaginand lucruri pana mai ieri inimaginabile realiza ca in definitiv soarta fusese darnica in ultima vreme si asta era perfect.

Vantul ii adia prin plete, ploaia nu-si mai astepta randul, luase noaptea pe sus si sosisera in acelasi timp.

Era timpul sa-si plimbe gandurile spre casa.

(OBS) : Acest articol participa la SuperBlog 2012.

Anunțuri

5 gânduri despre „Undeva, candva

  1. Stilul gri – cenuşăreasă sau gri – porumbel era real, real pe vremurile când televizorul era doar alb-negru şi culoarea gri era odihnitoare, nu ştearsă cum e considerată acum.
    Era sa uit o nuanţă, pe cea care m-a năpădit: gri – cărunt.

    1. Ha, ha , ha nu ma gandisem la o astfel de metafora (nuanta napaditoare), se pare ca de catava vreme este o culoare la moda , se poarta usor, nu cere multe ingrijiri, cand sa murdareste pare doar mai inchis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s