Trei semne de intrebare
Stau la uscat
Pe o sarma aproape ruginita.
Cineva le-a intins
Si a uitat de ele.
Sa nu fi fost foarte importante?
Se prea poate.
Trei semne de intrebare
Se uita intrebator la ploaie:
„Ce naiba cauti ?
Ca nimeni nu te-a anuntat.”
„Nu caut nimic, produc doar
Efecte surpriza
Si ajut putin
La trecere timpului”
„Si timpul nu se supara ?”
„Pai de ce s-ar supara?”
„Ca trece prea repede
Ud”.
„Timpul uita odata cu trecerea
Si relativizeaza totul”.
Trei semne de intrebare
Stau la uscat si nu se mai usuca odata
Ca ploaia e pusa pe taclale
Si timpul trece fara sa-l doara trecerea
Si sarma contiua sa rugineasca in ritmul ei
Si semnele se „dezarcuiesc” pe neasteptate
Si incep sa urle
De durere.
Abisuri 
Eu pe sârmă întind rufele pe umeraşe, ca să scap de călcat. Întotdeauna m-am gândit că parcă aş înşira o mulţime de semne de întrebare la uscat. 🙂
Este exact imaginea pe care o aveam in cap cand am „nascut aceste ganduri. Totul pentru o idee : intrebari fara raspuns. Cu umerasele macar feresti rufele de rugina 😉 Buna treaba, in plus capeti loc in plus. Intrebarile paralele economisesc spatiu. Nu timp.
Exact! 😉
postarea asta a fost altfel…Nu mă ăntreba în ce fel, pur și simplu …altfel.
Și mi-a plăcut mult de tot încât m-am dus să-mi culeg și eu semnele mele de întrebare de pe sârmă 🙂
Pai incerc diverse stiluri, in functie de stari 😉 Detest monotonia. AI avut loc pentru toate?
nu știu cât sunt de multe, dar știu că sunt grele! 🙂
Uite, la asta nu m-am gandit …Trebuie deci sa otelim putin sarma deci …
da, să punem stâlpi de susținere 🙂 Atârnă rău!
🙂