Paralelipipedice sfere
Se invart naravase
Pana ametesc
Cand nu mai au cercuri deloc
Se odihnesc pe margine
Regretand dreptunghiurile
Si imaginandu-se nu orice fel de triunghiuri
Imaginandu-se doar triunghiuri
De ciocolata.
Prima mea experinta
Cu ciocolata
Conteaza.
Mai mult decat orice.
Prima mea experienta cu ciocolata a fost tringhiulara si extrem de putina. Dar cine mai poate intelege azi experintele triunghiulare si foarte putine? Practic nimeni. Experientele de azi sunt la liber “Ia cat te tine plapuma si cand nu mai poti, lasa pe maine”.
Experientele de azi sunt sociale « Daca iti place, da mai departe. Vorba. Le-o fi placand si altora si habar n-au ca se poate, pe gratis. ».
Experientele de astazi se intampla peste tot, mult, mereu, timp sa ai si pasiune.
Experintele de azi se dau pe gratis celor interesati. Ne amelioram incontinuu, invatam prin perspectiva celorlalti.
Experientele de azi creaza noi experinte descoperind pasiuni inca nedescoperite.
Rauri, ape
Ciocolatii
Invaluie paralelipede de departe
Sferice
Si se ling pe buze
Satisfacute.
A fost tare bun.
Iubitorii de experinte dulci sunt invitati sa-si continue experintele in pas cu moda. Iubitorii de experiente dulci sunt invitati sa intre in joc cu alti iubitori de experinte dulci si sa spuna mai departe pe „Heidi Choco Club” precizand clar originea experintei. Blogul.
(Daca la un moment dat „le va iesi zaharul pe nas” sa nu sperie, e doar o noua experinta. Dulce si ea.)
Cam asta ar fi povestea paralelipipedicelor sfere invartite la maximum si indulcite intr-un sfarsit cu ciocolata.
Restul dupa Craciun ca Mos Nicolae a uitat de mine.
Asta a fost un basm inspirat de o cerere. Dulce si ea ca pe la ea Mosu’ pare c-a trecut deja.
- Scrie pe blogul tău despre “Heidi Choco Club”, povestind ce înseamnă ciocolata pentru tine
- Invită-ți cititorii să se înscrie în “Heidi Choco Club”, selectând “blog” în campul “De unde ați aflat despre Heidi Choco Club?”
Mi-ai amintit de cocolosurile aproximativ sferice de ciocolata pe care ni le arunca peste gard o fata de la fabrica de ciocolata din vecini pana cand ne-a prins mama si ne-a interzis sa primim lucruri de furat…
Si la noi era o fabrica de ciocolata in oras dar eu locuiam departe de ea… Noi capatam „resturile” care se imparteau salariatilor.
😆 îmi amintesc ce „lupte” erau pentru resturile acelea.
mi-e dor de fabrica noastră de ciocolată… din colţul străzii.
Cibo … parca asa i se spunea . Ce dulci erau vremurile acelea amare 😉 Cu cat mai putin cu atat mai mult. 😉