As vrea sa pot crea o geografie imaginara, sa inlatur hopurile si hartoapele, sa netezesc colinele, sa dau drumul razelor si sa rationalizeze umiditatea. Sa normalizez schimburile de pareri degeaba si sa omor schimburile de priviri ucigase.
As vrea sa bag mana in foc si sa nu ma ard, sa scot totul numai din piatra seaca si apoi s-o anunt cu gura pana la urechi stergandu-mi cu dosul manecii lacrimile de crocodil. As vrea sa calc totul in picioare, „de test”, sa vad cat de monoton e platul, cat de lung e monotonul si cat de ingust e lungul.
As vrea sa daram ziduri nedaramate pana acum, din simpla plictiseala, sa ma frec de toti si de toate in virtutea inertiei.
As vrea si asta-i un mare pas inainte, pasul inapoi l-am tot incercat pana i-am plictisit pe toti cu ne-vrutul meu iterativ. As vrea dar nu pot caci ziua-i prea scurta si secundele le-am luat la pret redus, se scurg uneori repetat alteori deloc si gauri negre fac viduri in urma lor.
As vrea … dar poate maine.
Abisuri 
ce frumos spus despre clipa curgatoare si toate cate le vrem si la care tanjim si poate nici noi nu le stim …
Bun venit in lumea mea. Uneori e gri, alteori e mov si de cele mai multe ori tinde spre verde praz. Asta si pentru ca folosesc nouale atunci cand e prea mult gri 😉
Eu folosesc culorile in ceea ce creez, exprimand stari si simtiri cu ajutorul lor. Ce ar fi lumea fara culoare? ….
Mai nimic, hai sa profitam la maximum ! Azi de exemplu e din nou gri (in definitiv si griul e o culoare). Vremea mov-ului pare-se c-a tinut doar cateva ore.
mi-ar plăcea să nu mai fie urechi la care să ajungem cu gura. nu e sănătos!
Vise 😉