Recuperam pierderi


As fi citit ” Delicatesse ” de Foenkinos dar lumina galbuie abia palpaia, nu gasisem alt loc si sustineam doar o bara rece de metal. Ultimul paragraf din Foenkinos il cititsem cu un sfert de ora mai devreme in metrou, pe atunci stateam jos intre doi altii ca mine si mergeam transversal. Lumina era buna si neonul puternic dar geanta tipei din fata se balanganea primejdios din stanga in drepata si parea a naibii de grea. Tipa abia se sustinea de manerele agatate din tavan si tinea cu tot dinadinsul sa primeasca raspuns. Isi scotea telefonul din buzunar din trei in trei minute si il consulta constiincioasa de parca o dorinta cu tot dinadinsul ar fi putut influenta intr-un fel sau altul mersul firesc al lucrurilor. 

As fi citit ” Delicatesse ” de Foenkinos dar nu aveam starea de spirit necesara, era déjà aproape noua si eram doar aproape de mijlocul traseului. Planul „vigipirate rouge” detectase un colet suspect intr-o gara si deviasa tot traficul pe unde nimerise. Pe mine ma deviase pret de cel putin jumate de ora la stanga intr-un vagon prost luminat in mijlocul unor personaje parca scoase din imaginatia unui scriitor proaspat trezit din somn. 

In stanga, spre capatul vagonului, o tipa blond-buclata la vreo aproape cincizeci de ani se saruta zgomots cu un tip asezat in fata ei, un tip aproape chel, aproape neras si aproape neglijent imbracat.  Se sarutau cu patos in vazul lumii , indecenta matinala aproape dureroasa. I-am privit jenata gandindu-ma la personajele lui  Foenkinos, Nathalie – superb exemplar feminin in floarea varstei, rezervata dar disponibila – si Markus – un suedez masiv si absolut deloc atragator, reprezentatul tipic al inesteticului masculin la prima vedere. Perechea din stanga mea parea evadata dintre randurile lasate neterminate int-un metrou bine luminat de un neon nou nout. 

In dreapta mea o tipa isi tragea nasul, parea bolnava rau si urla la telefon spre cineva si mai bolnav.

„Da, paracetamolul e pe masa din camera mea si chestia aia in folie argintie o ai pe noptiera. Si totusi n-ai uitat nimic?”

Pauza …

„Gandeste-te bine, chiar n-ai uitat nimic? ”

Alta pauza. O statie, o multime compacta coboara o multime compacta se inghesuie.

„Nu-ti amintesti de nimic? Chiar n-ai nimic de spus ? ” 

Ascultand-o imi  venea sa-i smulg telefonul din maini si sa urlu:

„Spune-i dom’le La multi ani sa incheiem naibii discutia”

As fi citit ” Delicatesse ” de Foenkinos dar de  o jumatate de ora imi pierdusem cheful de tot. Totul incepuse la opt fara zece fix cand timpul incepuse sa se scurga degeaba, printre degete. Mare pacat.

PS: Aceste fapte s-au petrecut cu adevarat. Sprijinind bara de metal din trenul prost iluminat si gandindu-ma la personajele evadate din cartea lui Foenkinos ma gandeam ca un sistem miraculos de dat timpul inapoi si recuperat stari pierdute mi-ar fi fost de-a dreptul indispensabil. Si ca ne-avandu-l la dispozitie ii trecusem cu vederea indinspensabilitatea, descurcandu-ma cu mijloace rudimentare. Un nu foarte mare succes …Dar care merita totusi facut public.

Un posibil raspuns la o posibila provocare BlogalInitiative – BringMeBack – aducem pana si timpul inapoi”. Sau, intr-un mod general valabil BringMeBack – recuperam orice pierderi”.

„Povestește pe blogul tău despre cum a fost atunci când ai pierdut un lucru de valoare și cum ar fi fost dacă ai fi putut să îl recuperezi prin sistemul BringMeBack. Sau, dacă ai fost norocos/a și n-ai pierdut până acum niciun lucru de valoare, imaginează-ți cum ar fi să pierzi un lucru de valoare si sa îl poți recupera prin sistemul BringMeBack.”

4 gânduri despre &8222;Recuperam pierderi&8221;

  1. Poţi citit ” Delicatesse ” oricând, asta să fie o consolare. Cât despre stările pierdute, eu mi le declar nule, căci vin altele şi mai şi. Nu mi le-am dorit niciodată înapoi, n-am găsit încă motivul, probabil. Da’ sistemul ăla de dat timpu’ înapoi iute s-a strecurat şi printre dorinţele mele.

    1. Mda … Asezata confortabil in fotoliu, acasa, la caldura. Dar ce bine ar fi putut fi o mica „evadare” din cand in cand in mijlocul timpulul pierdut .. Stiu ca cer prea mult asa ca trag fermoarul. Cat depsre starile pierdute, a naibii nostalgia asta ma roade si cand ploua ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s