Fire !

Publicat pe De Bloger Abisuri

Patru elefanti, mediu de grasi, stateau agatati de un fir foarte subtire. De departe ne-omogeni, elefantii sopteau chestii intre ei, alandala. Unul, pe la mijloc, indica clar si apasat ca firul nu e doar un moft, un ne-principiu in principiu  util pentru a-si justifica prezenta, firul e un scop in sine poate doar fara sustinere materiala. Ca ar fi putut sopti chestii si fara fir dar ca probabil ar fi vorbit de unul singur si el a vrut sa evite asta caci oamenii gandesc prea mult si interpeteaza mult prea repede totul.

Alt elefant intr-un capat indica apasat ca fara fir el n-ar fir fost decat un simplu elefant ne-agatat, genul de elefant comun, predispus la obezitate, in pofida plimbarilor zilnice pe ici pe colea printre alti elefanti predispusi la obezitate. Si ca pentru el firul este de neinlocuit cu nici macar o sfoara si ca tocmai de aceea asa cum e, e taman perfect.

Ceilalti doi elefanti nu sopteau nimic, ascultau doar dormitand cu capul in jos si luau notite in tacere. Nu sopteau pentru ca nu erau deloc inspirati, in pofida firului ideile nu se aliniau si basta, starea asta era tranzitorie, o cunosteau bine de pe vremea cand nu existau decat cercuri.

Indiferent de pozitie si asezare un lucru era cert : niciunul dintre cei patru elefanti nu era impotriva firului, din contra ar fi putut chiar afirma fara urma de regret ca firul i-a scos de multe ori cu fata curata, ca doar existente firului le-a asigurat o linie de plutire in rand cu alte linii de plutire, chiar si relativ omogene.

Patru elefanti, mediu de grasi, stateau agatati de un fir foarte subtire si isi asteptau randul la semnalat prezente, uneori aleatoare. Eu una ma ascundeam bine printre cei patru elefanti mediu de grasi, nimeni nu-mi putea semnala cu exactitate locul si pozitia dar sinteza spuselor una cate una acopera per total o multitutide de stari de spirit cu fir sau fara fir cu adevarat vizibil.

Si tocmai pentru asta “chapeau” cum ar zice un adevarat francez.

Tuturor celor care s-au recunoscut in cei patru elefanti mediu de grasi sau celor care inca n-au indraznit sa se recunoasca, sau chiar si celor care nu se vor recunoaste vreodata le urez inspiratie maxima si fire cat mai lungi si incapatoare.

Si, ca sa nu spuna nimeni ca impletesc fire fara cap si coada, un gand special pentru firul lui Psi si ale lui metafore care chiar au luat forma firului de nenumarate ori si asta pe verificate.

Martori la alegere: almanahe, altcersenin, cammely, carmen pricop, cita, cristi, dagatha, dia na, dictatura justiției, dor, incognito, mița, scorpio, sim, tibi, vavaly, vero, virusache,grișka. Si, bineinteles, Psi.

Publicat de Bloger Abisuri

In cautarea adevarului interior

28 de gânduri despre „Fire !”

  2. Un elefant, se legăna, pe,o,pînză de păiaaaanjen, şi pentru că, nu se rupea, a mai chemat un elefant; doi elefanţi, se legănau, pe,o,pînză de păiaaaanjen, şi pentru că, nu se rupea, au mai chemat un elefant; etcaetera, pam-pam. 🙂

    1. Ai prins ideea de baza. Si firul tot nu se rupea … Asta da fir ! E sigur de pe vremea bunicii ca unde mai gasesti azi asemenea fire? In China ? Nici vorba, maxim o jumatate de elefant sarcina maxima si aia pe rand .

  5. ei, hai, chiar ai verificat tu firul cela? 😀 da nu vii tu acas, braşoveanco? lasă, lasăăă…
    teribil mi-a plăcut aşa să ştii, cum îmi plac mie de fapt toate scrierile tale.

    1. Firul are sensibilitate, sens si contrasens, e rotit pe toate partile,tavalt prin toate colturile. Rezista bine pentru ca-i in firea lucrurilor si-n ritmul lor. Echilibrul e deci intrinsec. sarbatori fericite si inspirate!

  9. -Încercaţi tastele astea: Ctrl plus Alt, plus Delete. Ţineţi apăsat pe primele două îndelung, apoi uşor Delete.
    Mă piş pe cursurile astea de PC!!! A plouat. Lumânarea, a cărei flacără pâlpâie-n toate culorile curcubeului, se topeşte.
    -Aş dori o altă lumânare, spun şi pocnesc din degete (dar pocnii prea aproape de leşinata lumânare şi o stinsei). Salvatorul Display nu mă lasă în intuneric, însă acum mă irită lumina lui al dracului de tare.
    -Poftim lumânarea! Da’ să nu ne mai comportam de acum încolo ca şi cum eu aş şti la ce îţi mai trebuie, şi se aşază la câţiva paşi mai încolo, pe diagonală, în scaunul meu favorit, în nuanţe de verde si maron. Scaunul scârţâie.
    Privesc flăcările celei noi. Sunt pline de strălucire. Preţ de o secundă, pentru că imediat în secunda următoare, aidoma artificiilor, si, de ce nu, a vorbelor noastre, încep să împroaşte bucaţi de foc în stânga şi-n dreapta, aleatoriu, peste tastatura, când pe I, când pe U, când pe B, iar pe I, săracul, apoi pe R, şi pot să jur că ştiu ce literă o să-i cadă victimă în continuare.
    Ei…vorbele noastre s-au oprit undeva pe la B…B, nu de la brigittebardot. B de la bule-n tavan, urcând ca spre suprafaţa apei unui acvariu.
    -Creează un personaj!Creează un personaj fericit, ok?

    În albul ecranului se iveşte un greieras, mic, mic si zburlit, CR, CR…
    -Pune I-ul, că de-aia l-ai lustruit!
    Orbecăie spre marginea dreaptă a monitorului, foloseşte drept pista de lansare butonul de ON/OFF şi acum intră ea. Intră în scenă. NU, nu, nu!!!! În poveste. Nu, nu, nu!! Cum pizda mă-sii să mă exprim aici?
    -Intră ea!
    -Aşa scurt?
    -Da! Ai să vezi de ce!… şi-mi face cu ochiu’.
    -Intră ea! O sută ocale, sâni de afrodita africană, pântec de
    elefănteasă.

  10. VAT, VAT, a venit iarna, geru-i mare; gaz e cu taraita si lumanarea a inceput sa bazaie intr-un colt. La naiba cu informatica asta, atata algoritma ne impatrateste de tot. Mai bine ia un loc langa soba veche si sufla in palme tare, o data, de doua ori, pana iese fum, daca nu iese, ia o lampa cu petrol si tine-te de nas, cri-vat-ul sufla amarnic si nasu-i e rosu aproape pepene. Firul rezista si nu mai mira pe nimeni, cu gerurile astea rufele crapa intregi si carligele-s degeaba.

  15. cred ca toti ne recunoastem in elefantii circumspecti… daca nu public macar in sinea noastra. noroc ca e panza trainica pentru ca e tesuta din fire de …cuvinte :).
    Un an nou frumos si o panza cu fir de matase!

    1. Un elefant circumspect
      Nu vroia nici sa priveasca
      Nici sa sopteasca
      Ii era frica rau de consecinte.
      Drept pentru care s-a repro-filat.
      De atunci se vorbeste de firul de matase.

      Sarbatori fericite !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.