Doisprezece-fix


Paseai prin omatul rece, zapada cadea in continuare, poteca era in formare, salcia batrana salciuia pe malul lacului inghetat. Ii priveai cu nesat frunzele alungite si te gandeai la reumatismele tale, iernatice. La intoarcere, tot pe laga lac, o vei scutura putin de cateva frunze alungite pe care le vei lua frumusel in punga de plastic cu un nume de marca pe care nu-l vei rosti si pe care le vei amesteca delicat cu boabe de migdal. De cateva sezoane bune te paste din cand in cand cate o gastrita rebela, cand simti ca vine incetezi orice activitate dar te-ai cam saturat de atatea pauze si tocmai de aceea o boaba doua de migdal anti-gastrita n-ar fi deloc rau venita, chiar si pe vreme de iarna.

Paseai prin omatul rece si pufos si malul lacului era rotund bine, pe marginea lui margineau mesteceni batrani si totusi pufosi, ideali pentru astenia tomnatica tarzie. Cum mai trece si vremea asta, in galop orb si mult prea tineresc pentru oasee tale batrane. Acum nu mai miroasea decat a rece si apa de lac rotund, papura iti ajungea pana la mijlocul gatului, vantul sufla cu dinti si printre dinti treceau amintiri fel de fel. Acum doua luni mirosea inca a  tei tanar si viguros, iti placea sa i te plimbi printre mirosuri si sa le tragi in piept cu nesat pana te calmai de tot si atunci erai de-a dreptul perfect. Dupa ce te trezeai dadeai inca o tura in jurul lacului la cules de coacaze negre, le dibuiai in maracinis si le adunai una cate una, sferice. De multe ori nu te puteai abtine, te indopai cu cateva boabe negre pana te simteai mai usor si incepeai sa plutesti deasupra magnoliilor alb-roz care te imbatau si ele la randul lor pana iti refaceau flora si atunci te simteai cu adevarat perfect si gata de a o lua de la capat printre tufe de ghimbir cu proprietati anti bacteriene.

Iti placea la nebunie mirosul de soc, iti provoca amintiri frumoase. Bunica il culegea tanar si-l punea la macerat cu o bucata zdravana de lamaie si ceva zahar. Socul batran ramanea peste vara pana ii dadeau bobite negre si sferice din care bunica facea o dulceata buna de tot pe care o servea la oaspeti iarna, pe ger.

Lacul era in continuare inghetat, vantul momaia in barba si papura se dezgheta cu incetinitorul sub razele unui soare inca sfios dar cu potential. Ziua se anunta rece-iarna dar totusi senina, de departe ieseau aburi fini, cosurile erau un pic derapanate dar inca utile, zgomotul lipsea cu desavarsire. Era o zi ideala, ideala pentru metafore de tot felul, aleatoare, la discretia rarilor trecatori. Nici tu nu stiai de ce dar deodata ti-a venit cheful de urzici urzicoase, genul fraged-mic, de o statura aproape de pamant, cu miros de umed si muschi, taman bune de pus in ciorba putin acruta de primavara pe care bunica o servea e post de intaritor, vreo doua saptamani, nu mai mult, la inceputul lui martie.

Priveai in departare aburul de deasupra lacului, era un abur deosebit de cetos, un gri din acelea rare, pastoase care cadea din cand in cand intr-un degradée imposibil de descris, genul de degradée care te ducea cu gandul la orzul verde si fraged din ograda prietenei tale de nisip. Era o fetita blonda si cu ochii abastrii-timizi, nu vorbea neintrebata aproape niciodata si chiar si cand lumea o intreba, ea asculta atenta, privea orzul verde fraged, intinerea putin si doar dupa aceea raspundea, eventual.

Priveai in departare si parca se lumina de pranz, cerul luase o nuanta de-a dreptul romantica, duminica asta mohorata mai avea o sansa de scapare. Omatul era in continuare rece si pufos in esenta, chit ca de cateva minute bune dadea semne de trecere dintr-o stare in alta. Pe marginea lacului aceasi poveste, diverse plante si, din cand in cand, cate un stejar uitat de vreme si totusi in forma. Scapase de astenie prin vointa proprie si acum dadea din propria-i vointa in stanga si in drepata, putinilor trecatori. In comparatie cu ginkgo biloba era de statura medie dar asta nu avea prea multa importanta, chit ca uneori, in stari de suprasolicitare intelectuala maxima, se vedea cu ochiul liber diferenta.

Paseai prin omatul rece, zapada cadea in continuare, poteca era de-a dreptul formata, drumul spre casa era simplu-drept si tocmai ce-ti reveneai la viata.

O plimbare-leac aproape babesc executata fix pe la pranz, recomandata cu caldura oricarui interesat, indiferent de varsta,  sex si alte credinte. Cu sau fara omat.

P.S. Cam asa i-as explica eu unui nehotărât că 12 Plante e un produs special și folositor sănătății sale. Cu exemple, fapte si link.

O provocare blogalinitiative.

Anunțuri

4 gânduri despre „Doisprezece-fix

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s