Oda profei de romana


Creatii in fasa zburdau la alegere. Eu alegeam la intamplare, formatam putin si apoi expuneam cu fala. Tu ramaneai stana de piatra, stanca tare de bazalt severa in limitele impuse de propria-ti conditie. Limitata.

Dadeai probabil vina pe sistem dar rictusul fortat spunea cu totul si cu totul altceva. Cand unul citea tu pareai sa asculti critic, defapt criticai ascultand si apoi aplicai reguli aproape binare taind cu nesat, la alegere. Te alimentai din increduliati si apoi notai satisfacuta note. Proaste.

Noi huiduiam aprig, nu numai in gand, tu urlai cat te tineau principiile si apoi faceai reclamatie la directiune. Eu apasam pe buton la fix fara zece si atunci muzica iti invaluia aberatiile. Noi toti scoteam sandwich-ul de ora zece din pupitre si muscam savuros din el pana cand tu nu mai puteai si o taiai la picior catre usa din fundul clasei.

Nu te-am adorat, nu te-am respectat, nu aveam de ce, nu aveam unde, nu aveam pe cine. Erai gaz, te ridicai superficial la suprafata dupa prima replica.

La un moment dat mi s-a facut mila de timpul pierdut, ore trecute minut cu minut, siroaie de secunde ordonate conform regulilor impuse de tine. Atunci m-am decis sa recuperez siroaiele intr-un ritm accelerat.
Ani buni dupa mi s-a facut mila de tine si am decis sa ti-o declar cu mana pe inima.

Acest articol a fost inspirat de subiectul abordat aici.

7 gânduri despre &8222;Oda profei de romana&8221;

  1. Mi-aduce aminte de profa mea de biologie din liceu. O scorpie ce ura fetele pt ca barbatu-su fugise cu o studenta.
    N-aveai voie la ora ei in pantaloni, cu unghii lungi, machiaj, etc. Ca nu erai eleva.
    Aaaa. da, si de primul si ultimul 2 luat tot la ora ei.

    1. Cunosc genul, l-am „exersat” tot in liceu. Chimie, economie politica, …. Dar „raul” facut mi se parea mai putin rau caci eu eram „in norme” (gen bentita, matricola, strampi grosi) si „raul” lor se limita la aspect, notau corect si erau competente in ceea ce stiau sa faca.

      1. Cu toate ca a fost rea 4 ani, mi-aduc aminte de ultima ora cu ea, cand ne-a urat de bine pe mai departe. A fost emotionant. Intr-un fel, ne invatase carte. Ne invatase educatie si disciplina. Lasand deoparte „pasaricile” ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s