La mijloc


Omul din stanga mea miroase a un amestec ciudat de ceapa tocata si apoi prajita si aftershave ieftin aruncat la repezeala peste haine deja purtate. Amestecul din staga mea ma duce cu gandul la bunica si ale ei sfaturi intelepte “Sa nu ascunzi niciodata mizeria sub pres, intotdeauna se va gasi cineva sa mute presul din greseala exact cand iti va fi lumea mai draga”.

Omul din stanga mea este imbracat in negru din cap pana in picioare si ma inghesuie cu nonsalanta unuia ce nu-i prea pasa de ceilalti. Omul din stanga mea s-a asezat acum cinci minute pe singurul scaun ramas liber, exact la mijlocul randului de sase scaune perfect aliniate in exact capatul autobuzului.

Omul din dreapta mea dormiteaza de ceva timp aburind geamul din dreapta lui. Omul din dreapta mea e imbracat tot in negru, poarta manusi de blana maronii si ma serveste cu ghionturi din cand in cand. Eu imi spun ca visele sunt involuntare si il iert de cateva ori. La al cincilea ghiont ma razbun cautandu-mi telefonul portabil in buzunarul din spate de la blugi. Omul din dreapta mea ma priveste incruntat, eu ii zambesc tamp si-l las sa-si vada de ale lui.

Dupa care continui sa dormitez la mijloc inghesuita intre doi oameni imbracati in negru, intr-o dimineata mohorata de iarna, pe un drum proaspat dezapezit si o temperatura de peste zero grade. Incerc pauze lungi intre doua respiratii ocolind virtuos amestecul din stanga. Mi-am luat caciula degeaba si de ciuda o port impinsa pana peste sprancene. Fruntii nu-i prea convine dar asta-i doar un amanunt printre multe altele.

Numar statiile in gand si incerc sa nu anticipez nimic. N-ar avea sens. Lucrurile se petrec mereu asa cum vor ele.

Acest articol, bazat pe fapte reale, participa la concursul de proza scurta organizat aici.

16 gânduri despre &8222;La mijloc&8221;

  1. Frumos, pare o secventa dintr-un film, am vizualizat intreaga scena. Asa e, degeaba anticipam, degeaba ne ingrijoram, lucrurile se intampla mereu asa cum vor ele, sau cum trebuie sa se intample

  2. imi place detaliul semnalat. Dar vin cu o sugestie practica, idee luata de la altcineva. Persoana avea ori o batista parfumata, ori o manusa si se dadea racita tinand mana cu obiectul la nas. Erau acele vremuri cand era imposibil sa rezisti altfel.

  3. Îmi place cum ai scris. Am vrut inițial să spun că este frumos dar mirosul din stânga ta mi-a tăiat brusc această afirmație. Oricum imaginea creată cu tine dormitând ”la mijloc inghesuita intre doi oameni imbracati in negru” este extrem de plastică.

  4. Nu știu cum se face, dar cu toată alergia mea cronică, mirosurile de acest gen le percep acut! M-am ridicat de la calculator, am deschis fereastra, am tras o gură de aer proaspăt și vin și te întreb: Cum Doamne ai rezistat pe scaunul ăla? Era periculos să stai în picioare, atârnată de-o bară dar respirând liniștită?

      1. Bine c-ai rezistat! 🙂 De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, a și meritat nu? Adică, niciun lucru bun nu se naște fără efort! 🙂

      2. A meritat … nu stiu ce sa zic, mi-am dovedit inca odata capacitatea de a „tace si face” sau aceea de „suporta orice, adaptandu-se”. Ceea ce nu este neaparat bine, nu intotdeauna.

  5. Am încercat și eu, fără prea mare talent, să fac haz de necaz. Categoric aveai un alt subiect pe care să-l expui în stilul tău inconfundabil, dacă nu te-ai fi trezit forțată să respiri cu pauze. Nu, nu-i bine să suporți orice, fără supape, nu, nu, nu! Sper că blogul își face treaba și scrierile te mai detensionează.

  6. Pingback: Jurizare ! | otipa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s