Intersectii


In jur totul parea neschimbat, si totusi …

Era un ger de crapau pietrele, zapada scartaia ingrozitor si aburul iesea printr-o crapatura fina intre caciula trasa bine pana aproape peste ochi si fularul tras bine pana aproape peste gura. Traiam fara sa-mi dau seama fericirea launtrica generata de senzatii simple, nascute doar din experienta drumului inaintat in sir indian pe poteca de peste canal, genunchii incordati un pic peste poate si ruga “sa tina la efort”, abia murmurata. Din cand in cand genunchii dadeau semne de oboseala, atunci alunecam putin, ori in stanga, ori putin in dreapta, si atunci sirul se oprea sa ma sustina, eu ma indreptam repede si continuam mai departe, la fel de incordata. La prima intersectie, prima surpriza, o dezvaluire ! Pietrele cubice disparusera sub un strat gros de astfalt, uneori viata rezerva momente neasteptate. Un profet nesperat. 

In piata din centrul orasului multimi bine infofolite se incalzeau in jurul paharelor cu vin cald, aburii miroaseau a portocala si scortisoara desfunda narile, una dupa alta. Gangul era ingust, intre doua cladiri refacute, mirosea bine, a ceapa prajita taiata bucati si gatita ca in Ardeal. Printre multimea de indicatoare cu nume diverse niste rufe uitate la uscau se lafaiau tepene. Galeria de arta se afla in gang, undeva spre stanga, doua trepte inalte, un pic inclinate spre dreapta, o usa simpla refacuta in termopan, doua camere intunecoase, podea veche, scartietoare. Si, mai ales, o sumedenie de tablouri, unele agatate altele stivuite.

Am luat tablourile la rand, unul cate unul, agale, incercandu-le, asimilandu-le, storcandu-le de esenta. Ghicindu-le tainicele profetii, ascultandu-le pana la capat. Povestile erau spuse in soapta, multe, diferite, unele erau galben–aurii intr-un remarcabil mod abstract, altele alb-albastre, la tara. La prima intersectie, o a doua surpriza, un grup de tarani, o bisericuta de lemn, multa zapada, fete tinere, imbrobodite, rosii in obraji, zambete aproape stridente, totul in fuga, in panta, duminica imediat dupa slujba. Marul discordiei : perfectiunea echilibrului transmis de puterea gandului. Cerul intr-un perfect contrast cu soarele si soarele intr-o perfecta armonie cu dealul si clopotnita.

Pret ne-afisat, act artistic ultra-suficient. Bucuria locului potrivit la momentul potrivit.

Am privit ansamblu intens, vreo cateva minute bune. Mi-am scos caciula si mi-am descheiat pufoaica. Ma incalzisem.

Uneori viata rezerva mai multe momente neasteptate in aceasi zi.

Acest articol participa la etapa 2 a concursului de proza scurta, inspirat din fapte reale si construit in jurul cuvintelor lui Psi.

Au mai folosit aceleasi cuvinte si:

1. dor 2. carmen pricop
3. lili3d 4. mitzaa biciclista
5. Cita 6. almanahe
7. Dia na 8. La Fee
9. Scorpio

37 de gânduri despre &8222;Intersectii&8221;

      1. De multe ori mi se intampla sa trec pe langa anumiti oameni, sa vad anumite franturi de evenimente sau pur si simplu o imagine trecatoare care starnesc anumite emotii si stiu ca le-as putea transforma in povesti, pacat, insa, ca timpul e atat de scurt

      2. Exact la fel mi se intampla si mie si atunci, ori ma apuc imediat dupa sa „astern senzatiile pe hartie” ori le pun bine la pastrat pentru ceva mai tarziu. Genul acesta de franturi sunt pline de substanta.

  1. Pff, parca m-ai facut sa rememorez o scena de acum cativa ani.Aceeasi podea scartaind, aceleasi tablouri, (insa momentan nu il pot vizualiza cu ochii mintii decat pe cel al lui Grigorescu – „Car cu boi”.), aceleasi senzatii.M-am teleportat la Muzeul de Arta din Brasov.Acolo sunt acum…ma las pierduta in perfectiunea artei…

    1. Am incercat sa gasesc o fotografie a tabloului pe Internet dar din pacate n-a fost sa fie … Am cautat dupa numele pictorului dar se pare ca nu l-am retinut prea bine. Am vrut si eu sa merg la muzeul de Arta cand am fost in tara dar n-a fost timp, data viitoare. M-am „multumit” cu galeria de arta din Piata Sfatului, a meritat !

  2. Pingback: Almanahe
      1. nu neapărat neînsemnate cât … suntem atât de obișnuiți cu ele, că par de acolo, din poveste. firești… dar e de-ajuns să facem un pas mai într/o parte și imaginea se schimbă.

  3. Citind „mirosea bine, a ceapa prajita taiata bucati si gatita” mi-a venit o poftă să bat o fasole şi s-o ornez cu ceapă rumenită că între Moldova şi Muntenia, ca o corcitură ce mi-s, neaparţinând. Ceea ce-am să şi fac!

      1. N-am mai bătut-o, am prăjit-o. Atât de tare, de era s-o ard. N-aveam prea multă ceapă, ca s-o ornez pe cea bătută şi mi-a fost lene să ies să cumpăr. 😆 Acum am terminat de gătit. Îţi zic pe urmă, dacă nu mă balon…ez şi plutesc prin oraş. 🙂

  4. M-ai lăsat cu pofte: de vin fiert, de fasole bătută şi de Palatul Culturii pe care aş vrea să-l văd iarăşi deschis!
    P-nă atunci Almanahe face fasolea bătută, eu vinul fiert şi ne adunăm la prima intersecţie! Oricum socotesc, tot pe la psi mi se pare că se intersectează toate drumurile. :))

  5. Pingback: Jurizare ! | otipa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s