Afara ploua, nu perfect perpendicular dar perfect umed, estetica verdelului praz sufera de ceva zile bune intr-o tacere de zile mari, completa-i trasformare de peste iarna abia trecuta, ieri. Un doar verde murdar de frunze abia iesite din iarna razbate printre picuri si vant si un mormanel de zapada inca netopita suspina din rarunchi „s-a si dus vremea mea”. Ma uit cum ploua stramb si vrejurile lungi si golite de iarna imi astupa orice urma de imaginar pozitiv.
Daca nu mi-ar fi frica de ploaie, as calca apa drept prin mijlocul baltii de la intrare si i-as reteza inesteticul, de la radacina. Sa-i fie invatatura de minte sa se mai infrupte si alta data cu ambalaje atat de bine proportionate asta vara.
Daca nu mi-ar fi frica de ploaie, as colora totul – da, totul ! – in verde aprins, l-as lasa sa se usuce bine si apoi as scoate doua scaune de plastic in jurul unei mese de plastic si mi-as vedea de ale mele in centrul micului meu paradis creat dupa standardele in vigoare „echiibru, elegata, culoare, pasiune”.
Daca nu mi-ar fi frica de ploaie, as numi ansamblul „verde praz”, l-as prinde in cateva ipostaze inedite, i-as da niste proportii cuvenite si l-as pune in evidenta, de fata cu toata lumea.
Daca nu mi-ar fi frica de ploaie as fi poate creator de branduri, dar mie imi e frica de ploaie si nu pot decat sa constat o stare de fapt reala „m-a invadat inesteticul, e timpul sa-mi doresc o transformare”, e timpul sa fac lista cu ce si cum si sa sper din toata inima ca pana si ploaia se va opri, odata si odata.
Pentru cei ca mine, cu simtul esteticului inca viu, chiar daca nitel amortit de o iarna intr-o trecere nu chiar fugara, pentru cei ce iubesc armonia lucrurilor si pasiunea din spatele lor, pentru cei ce cred ca un „verde praz” cu adevarat verde isi merita clipa de notorietate, pentru toti acestia, o informatie : au inceput înscrierile la competiția Cel Mai Promițător Brand Românesc. Formularul disponibil aici.
Acest articol participa la campania BlogalInitiative „HAIDETI SA GASIM IMPREUNA CEL MAI PROMITATOR BRAND ROMANESC!”
Abisuri 
Verde praz o fi pe la nea Marin. Eu cred in tricolor, oricat de perimat ar fi, Si ca brand as alege Cosbuc sau Eminescu.
ai mare dretate dar ma stii doar, eu si verdele, e o poveste lunga…
1. Nu stiu povestea verdelui. O vei dezvalui?
2. De ce ti-e frica de ploaie?
1. Nu exista de fapt poveste, este doar o stare, de bine; Ah, si un punct de plecare, desigur, ochii bunicii.
2. Pentru ca umezeala provoaca reumatism
1. Accept verdele ochilor bunicii. Doar bunica a avut timp pentru mine. Ochii tai seamana cu ai ei?
2. Ploaia curăţă. Aerul, pământul, verdele pomilor. Eşti prea tânără ca să vorbeşti despre reumatism. Eu am un leac la toate durerile lăsate de statul la computer sau în ploaie: gel de arnică.
1. Asa zice lumea. Asa vreau sa cred.
2. Reumatismul m-a tabacit iarna asta, abia de mai puteam pune pas cu pas. Am notat leacul, saru’ mana. Da, calculatoru-i de vina, bata-l vina!
Verdelui îi stă bine pe est.
Pentru ca-i lumina mai buna ?
Cre’că…aşa zice şui, feng-ul! 🙂
Aha ! Sa orientam deci verdele spre est atunci !
să fim orientate!
[…] cazul exemplului de mai sus, dar, poate, au făcut greşeala să gândească cu capul lor (spre ex. Abisuri, Magda Manea, D-l Petre, Umograf, Daniel […]