Imi vine sa arunc cu pietre in tot ce misca: ganduri, idei, prezumtii de inocenta, cai verzi printre plantele de pe balcon, vise, amageli, impresii puse la uscat, idei in fasa. Imi vin sa arunc cu pietre in toate scopurile fara mijloace si-n toate mijloacele fara scop, sa calc in picioare perioadele de glorie si sinusoidele previzibile, sa ingrop in noroi baltit toate iluziile ne-dovedite.
Imi vine sa sugrum cu ambele maini lipsurile de toate felurile, in toate etapele si conform tuturor apartenentelor, sa astup cu praf gri in straturi culorile prea vii, sa trag perdele de dupa perdele dincolo de gene inecate-n siruri infinite de picuri ne-picurati. Imi vine sa trag de toate liniile pana se rup de tot, sa iau farasul si sa adun resturile, sa trag apa, sa inchid toate parantezele deschise cu forta piciorului incaltat intr-un numar prea mic, sa zdrobesc tigarile electronice sub tone intregi de cafele fara cafeina, sa surzesc dincolo de prea multe cuvinte, sa-mi ingros vocea dopand-o pana la limita superioara si apoi sa tac pana la urmatoarea sinusoida.
Imi vine sa schimb canale dupa canale, sa amestec stirile si limbile si apucaturile, sa racai limbile de lemn aschii-aschii, sa scriu apoi rezumatul senzatiilor traite in cel mai literar mod cu putinta.
Imi vine sa rotesc secundele in jurul orelor, sa vad ce iese, sa incerc apoi si invers si tot asa pana iese ceva, dincolo de sinusoida. Imi vine sa mananc o bucata de parizer de vita din piata, pe un colt de paine si o felie de rosie calita de soare.
Imi vin o groaza si tocmai asta e problema.
Abisuri 
Iti vin o groaza sau iti vine o groaza? Da tot la fel parca se interpreteaza…
Pai eu as spune ca-mi vin o groaza de …
Și mie! 🙂 Oare dacă ne adunăm mai multe și o punem de-o revoltă cu-o bucată de parizer într-o mână și cu lipsurile sugrumate în cealaltă, iese ceva? Măcar o fotografie faină, pe care s-o facă Dum, dacă nu doarme. 🙂 (Dum e de la almanahe, m-a lovit.)
Complet de acord cu propunerea. Uneori lucrurile sunt atat de simple. Stai ca vizualizez fotografia si-mi apare deja zambetul pe buze.
🙂 De-ai vedea-o pe-a mea, ai râde în hohote! 🙂
Ii voi face o poza si le vom compara , ok?
M-am gândit involuntar la Mazilu, „Mobilă şi durere”.
Si eu ma gandesc ca nu am nici pana azi habar de ce naiba’s asa inculta. Defapt stiu, „m-am axat pe mate-fizica” . Of. Remediez daca se mai poate.
Cu referire la parizer era…stai liniştită! 🙂
Mie de la o vreme nu imi mai vine nimic….
Cred ca e si mai rau. De unde si vorba aceea din strabuni „se poate si mai rau”. Prin comparatie, datorita tie, relativizez si astept sa treaca, ca toate trec.
„Îmi vin o groază”, groază=o mulțime.
Asa as zice si eu. Dar si multimea corespunde situatiei.
S-aşa-mi vin şi mie uneori, dar mă simt obosită ca să fac ceva…zilele asta sunt în recupereare. Când o pui de-o revoluţie spune-mi, îmi dau două palme peste ochi şi vin cu parizerul şi roşiile.
Eu nu fac altceva decat sa dau cu cuvinte. Si merge, ma descarc ca sa fac loc. De o revolutie as pune chiar azi dar parizerul e tare departe. Din pacate. Ma tot gandesc la solutii alternative dar nici macar poze n-am cu el.
[…] doua sinusoide m-am oprit deodata la mijloc, sperand sa treaca. Ca prea statusem mult cu fundu’n groapa. Si tot […]
Întreb. Nu se zice: Aşa-mi vine câteodată doruleeeee
Exact. Ca de acolo mi-a si venit ideea ca starea o aveam si-i cautam un nume 😉