Intre doua sinusoide m-am oprit deodata la mijloc, sperand sa treaca. Ca prea statusem mult cu fundu’n groapa. Si tot asteptand asa, sa treaca, am intrezarit deodata o posibilitate interesanta. Intre doua pietre m-am apucat sa arunc
- Ascultam
- Aruncam
- Gandeam,
- Aruncam,
- Simteam,
- Aruncam.
Si tot aruncand asa cu pietre printre stropii desi de ploaie fina, am constatat oftand cum picura cu coincidente care mai de care. Existau de fapt si pietre care ma loveau la randul lor, trimise de altii. Cum s-ar spune, faceam schimb de pietre intr-un mod nepremeditat. La un moment dat m-a napadit o nostalgie. Am crezut-o temporara dar ea nu se lasa dusa cu una cu doua. Am acceptat-o interogandu-i pe rand toate formele, senzatiile, impresiile si inca multe altele.
Luata la bani marunti, si-a lasat feliile sa cada, una dupa alta, pana s-a feliat de tot si ne-a poftit la masa, pe mine si pe rosia inca frageda. Intr-o astfel de circumstanta, mi-am adus aminte de ultimul set de lacrimi varsate intre doua hotote de ras, am privit prin ploaia deasa mirosind-o din cap pana-n picioare si deodata am simtit ca-ncep sa urc putin, lasand groapa in urma.
Am inceput apoi sa mestec in gol cu patos. Intr-o mana strangeam de gat lipsurile, in cealalta dezmierdam felia fina de parizer de vita cu un nume de nu mi-l adunc aminte nici moarta, dar ce gust dom’le, ce gust. Undeva cum intri in hala “Star” drept inainte, la mijloc.
Pe margine pietrele se inteteau din toate directiile, iar ploaia continua sa stropeasca plantele verzi. Deodata o piatra a cazut cumva altfel si atunci m-am oprit din mestecat, am cules-o delicat din toate bucatile si am privit-o cu insistenta “exista si pietre putin altfel?” La care piatra, uda din cap pana-n picioare, a inceput sa rada cu lacrimi si dusa a fost.
Intre doua lacrimi, s-a oprit si ploaia. Nimeni nu stie nici unde si nici de ce. Eu am profitat de situatie si am inghitit pana n-am mai putut.
P.S. Daca nu s-ar fi oprit deloc, la un moment dat as fi dat sigur cu batu’n balta pana la fund si as fi incercat apoi marea cu degetul ca sa-mi salvez macar cele doua pisici odata cu mine .
Acest articol este o metafora umflata la maximum. Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare. Ploaia e singurul lucru care a cazut cu adevarat si datorita careia am putut onora cu o varianta personala tema propusa de Blog Power 72 .
„Miez de ploaie
Pentru multi artisti ploaia a fost sursa de inspiratie. Tie ce iti inspira?
Dincolo de stiinta, iti poti imagina o originala poveste a ploii, de unde vine, de la cine si de ce?
Dacă ar trebui să iei cu tine pe o arcă a lui Noe, pentru a salva de potopul ploii, numai 3 animale, pe care le-ai alege?”
1. | Iubire imposibila | 2. | Iubesc ploaia |
3. | Noe subiectiv |
Ieşi la un şotron?
Pai cum nu, acum ca da putin cu soare, ies !
Da’ arunci tu prima, bine?! 😉
Fie ! Invart bine piatra uda si astept sa cada. Nu cade, cred ca a fost putin perturbata de conditiile meteo. Intr-un final o vad aparand si deodata … SAPTE, fix pe mijloc ! Mai bine nici nu se putea.
Mie-mi place să stau într-un picior! Poate picură…poate nu mai plouă.
pic-ură…e mai estetic aşa..cade mai bine!
Geana peste geana pic-ura in jur haihui , echilibrul isi revizuieste tinuta si-si vede de ale lui.
Ploaia de pietre. 🙂 Mulțumesc și de recomandare, deși linkul pe care mi l-ai pus este nofollow, adică îi spune lui Google să nu îl ia în considerare… 😦
Bun venit pe aici Cristi. Sincer, eu am copiat doar tabelul de pe site-ul organizator. Nu stiu cum functioneaza follow si nofollow.
În mod normal un link spre cineva îl ajută în Google. Linkurile marcate cu nofollow sunt ignorate de Google, cu alte cuvinte îi spui lui Google să nu țină cont de linkul respectiv. De obicei asta se face în cazul blogurilor pe care le critici sau pe care nu le consideri demne de recomandare, pentru că nu au conținut de calitate. În orice caz, Google nu le ia în considerare.
Exact de aia sunt nofollow, că le-ai luat cu copy/paste de acolo în loc să le scrii manual, pentru că în acel formular de înscriere ele sunt nofollow.
Dacă o să te uiți în codul html al articolului (în editorul de unde postezi un articol, comuți din modul vizual în modul text) o să observi că linkurile nofollow conțin rel=”nofollow” în timp ce linkurile dofollow nu. Dacă ștegi acea parte, linkul devine bun. 🙂
Ah, ok, multumesc pentru explicatie. Deci ideal ar fi sa nu mai copiez tabelul ? Si sa pun direct linkul. Asta pentru data viitoare vreau sa zic. Acum s-a rezolvat am modificat.
Da, nu le mai copia. Și șterge „rel=follow”, că-i un nonsens. 🙂 Lasă fără niciun rel. 🙂
Un pic, un picuţ dacă mai umflai la metafora asta, îmi exploda creieraşul … 😛
Sa inteleg ca am evitat catastrofa? Ouf !
Te oftici ? 🙄
Doamneeee … Atât de rea poţi fi ? Vai, vai …
Nuuu, era un ouf nu un Ura ! Diferenta de nuanta
Daaaa … siguuuur … 😥
Inca nu rad cu lacrimi…dar cand ma regasesc, piatra intre pietre, prin ploaia ta, parca imi tresalta sufletul de bucurie. M-a bucurat fiecare picatura, am mestecat si eu indelung si inca mai mestec, ca sunt eu sigura ca n-am inghitit tot ce-i aici inca. Elefantii sunt mai lenti 🙂
Cu linkurile e asa: daca ti-e drag cineva mai mult decat altcineva, daca vrei sa ii arati aprecierea, daca iti pasa de toate astea si crezi ca si lui ii pasa, ii pui un link do follow. Asta pentru ca de aprecierea ta fata de respectivul sa se molipseasca si google. Cam asa pricep eu povestea.
Da, ploile cu pietre te aduc la realitate, cel putin asa mi se intampla mie. Mai ales cand esti sub nivelul marii. Imi pare bine ca picaturile mele au provocat reactii, ieri seara urmaream penultimul episod din Grey Anatomy si acolo era vorba de metafore si de punctele pozitive ale utilizarii lor in situatii cheie : tu stii ce vrei sa spui dar o dai de inteles, fiecare are impresia ca a inteles subintelesurile si asta cu putin efort. Chit ca in final fiecare a inteles altceva, toata lumea-i multumita. Relativ la follow/nofollow, m-am dumirit. Eu chiar nu dadeam atentie acestui amanunt. Poate ca ar trebui?
Wow…ce dor mi-ai facut de Grey….Nimic nu trebuie, Abisala mea, totul e numai daca vrei. Macar pe blog, care nu e decat o frantura de afurisita de viata, cea frumoasa.
Zua bună. M-ai aruncat în abis şi nu ştiu ce să zic despre pietrele aruncate în ploaie. Poate au ost bulgăraşi de gheaţă ce s-au topit la apariţia soarelui sau poate au fost mici perle luate din curcubeu.
Să ai o zi liniştită.
Ziua buna Liviu,
Se prea poate sa fi fost gheata, la cat de lunga ne-a fost iarna nici n-ar fi de mirare. Dar ar fi putut fi si multe altele, bolovani de exemplu, sau ganduri intarite de atatea cercuri, sau … Se anunta in sfrasit soare deci , sa vedem daca situatia se va schimba. O zi buna iti doresc si eu !
Nu stiu ce ai pus intre feliile alea doua, dar mi-ai facut o pofta nebuna de mestecat, asa ca am pus si eu o bucata de paine intre subiect si predicat.Cat despre aruncat pietre nu arunc niciuna, astept sa o faca primul, cel fara de pacat,Tie totusi iti trimit un bulgare de flori rasarite din seminte de cuvinte.Leaga-l la glezna sau in par, joaca ,mai departe , sari intrun picior si mergi inainte.
Mesteci intre subiect si predicat ? Imi placi, zau asa. O metafora pe placul meu. Iti multumesc pentru buchet, il pun repede in apa caci nu-mi plac florile ofilite.
[…] 4. Printre felii, plouă […]
[…] Alte articole înscrise: Iubesc ploaia, Noe subiectiv, Printre felii, plouă. […]
[…] 4. Printre felii, plouă – 3 voturi […]
Felicitări pentru câștigarea ediției 72 Blog Power! Te așteptăm cu tema pentru următoarea săptămână: http://www.mostwantedblog.org/2013/07/07/blog-power-73/
Multumesc pentru voturi !
[…] castigator la editia cu numarul 72 a Blog Power! abisurile.com cateva secunde 4 […]
[…] Este momentul să pornim un nou vot Blog Power! Din cauza numărului mic de participanți, vă rog să votați un singur articol! Cei care au scris pe tema propusă de abisurile: […]
[…] Este momentul să începem o nouă ediție Blog Power. Articolele scrise pe tema propusă de abisurile: […]
[…] cealalta si de la o evadare la viitoarea, ce poate fi mai simplu? Ce tema generoasa datorez eu unei felii de ploaie! am exclamat inca din prima clipa si nu m-am grabit sa scriu, gandind ca o sa am ce pune pe […]