Trecand intre doua secunde strans lipite, m-am poticnit deodata timp de alte doua secunde strans lipite. Am privit drept inainte nestiind in ce directie s-o apuc si am asteptat sa mi se aseze gandurile unul peste altul.
Apoi mi-am amintit : trecusem mult prea repede pe langa semnificatii ascuse, secundele ma strangeau rau, incepusera sa-mi amorteasca pana si degetele. Cand n-am mai putut, am strapuns semnificatia din dreapta si am luat o carte din raftul proaspat sters de praf. Am fortat putin intrarea dar pana la urma am reusit sa ma strecor dincolo, cu carte cu tot.
Acum savurez clipa printre doua randuri.
Acest articol a fost inspirat de tema de luni propusa la Psi.
Abisuri 
[…] au scris Psi, Ioana Soglu, Griska, Abisurile […]
De fiecare dată când citesc postările tale, între cei doi neuroni ai mei (am mai mulţi dar ăştia-s singurii valizi când vine treaba de sensuri ascunse şi ermetism) se dă o luptă crâncenă. Acu’ asta n-ar fi cine ştie ce problemă dar teamă mi-i că nici rezulatul „luptei” nu-i unul apropiat de adevăr şi că sensul ascuns rămâne bine pitit după cuvinte. În orice caz, nu renunţ şi nu disper.
😉 Dintr-o dorinta pur metaforica de a ascunde non-semnificatia cuvintelor in spatele senzatiilor starnite de dilatarea momentului, duc uneori silaba dincolo de marginile cuvintelor. Imi dau si eu seama dar nu ma pot abtine. Substraturile fine ma atrag ca un magnet. Pentru ca nu stiu sa povestesc doar fapte si lucruri, le gasesc prea simple si prea stangace. De aceea imi ascund neputinta in spatele unor ziduri de cele mai multe ori ermetice.
exemplu de text pur narativ care ar fi putut descrie „altfel” mica poticneala : era o dupa amiaza tacuta de inceput de vara si de ceva vreme buna ma rapunea o plictiseala de zile mari. In disperare de cauza incercam sa-mi distrag atentia concentrandu-ma pe sunetele inconjuratore. Undeva cineva trecea cu tractorul peste o sticla de plastic goala. Tot analizand sunetul plat m-am hotarat sa ma ridic din sezlong si sa caut o carte.
acea variantă de altfel nu te-ar putea cuprinde pe tine! 🙂
mie îmi place extrem de mult felul în care te joci cu imaginile, aproape că te-am văzut strecurându-te cu cartea ta cu tot. şi am zâmbit. 🙂
un zâmbet mare cu care aş fi putut topi semnificaţia cealaltă, dacă nu s-ar fi volatilizat între timp.
Asa ma gandesc si eu, simt ca nu „intru” si pace, am tot incercat dar nu iese asa cum as vrea, lispeste „magnetul”. Sa inteleg ca am stricat misterul ?
nu ai stricat nimic. eu prefer să uit repede comentariul, ceea ce am şi făcut şi să rămân la secundele strâns lipite şi semnificaţiile acelea. e magic! 😀
multumesc pentru intelegere. 😉
[…] Abisurile […]
Ce imaginație ai ! Și ce concisă !Excelent!
Imi pare bine ca ti-a placut. Multumesc.