Ma situam undeva la mijloc
Intre binele meu si binele celorlalti.
Intre noi si restul lumii
Existau gauri, nimeni nu le putea explica concret
Prezenta.
Analizand situatia prin prisma echilibrului precar
Intre diferitele puncte de vedere si tot restul
Am tras concluzia, pe limba mea, ca unii renuntasera
De tot
Ne-instiintandu-i in scris pe ceilalti.
“Asta da altruism” mi-am spus
Continuandu-mi confuza idea pana aproape de capat.
Cum in medie gaurile nu erau inca disproportionate
M-am intors linistita spre celalalt capat
Si am asteptat linistita sa treaca.
Morala : Cel mai destept cedeaza. Spre binele tuturor.
Acesta este raspunsul meu la tema propusa de Psi.
Abisuri 
[…] Abisurile […]
[…] Abisurile . Dictatura Justiţiei . […]
[…] psilunatici: psi©, dor, Mariana, Scorpio, Dana Lalici, roxana, tineriu, Adriana, Carmen, Abisurile […]
Un răspuns pentru care te felicit.
Iti multumesc.
Cu drag, mereu.
Da, cedează, numai că uneori este confundat cu un laş.
Uneori, cel care cedează chiar este laş.
Şi atunci, cum procedăm?
Da, asta e riscul. Uneori asumat. Alteori … ce sa zic, orice sut in f..d e un pas inainte. Relativizam la greu. Spre binele tuturor, inclusiv al nostru. Caci lupta cu morile de vant poate fi fatala.
Exact relativizarea ne mănîncă zilele. Şi eu cedez dar, anunţ că cedez. Ca să se ştie că nu trebuie întinsă coarda. Că se rupe şi atunci… devin coleric 😛 Cu morile de vînt nu mă mai lupt de mult. E limpede că pe un om gata convins de indiferent ce, nu-l poţi întoarce din drum. Logica a încetat de mult să mai joace un rol în dialogul surzilor. Iar recunoaşterea greşelolor n-a fost niciodată la mare preţ în ochii oamenilor. Mai ales în ochii celor care chiar greşesc 🙂
Da. Complet de acord. Eu una am ajuns in etapa „sa pierd cat mai putin”. Tot de la relativizare mi se trage. Sistemul nu-l poti schimba de unul singur, daca poti evita de a te schimba el pe tine, e un castig.
Eu nu cedez niciodată. Nu-s lemn!
si reusesti sa devii scrum?
Ard până la capăt…şi capăt! Scurm, nu scrum!
aha, stiam eu ca trebuie sa fie un … hic pe undeva.
Între binele meu şi binele celorlalţi…mă aşteptam să găsesc mai multă acţiune. Dacă stau însă să mă gândesc ai soluţionat-o cumva. Ceea ce mi se pare formidabil! Ah, şi încă ceva: am sorbit fiecare cuvânt! Frumos. Tare frumos.
Uneori las lucrurile sa se petreaca. Nu merita efortul. Deformare profesionala, analizez prea mult. Iti multumesc.
[…] mai scris despre asta : Dor, Scorpio, Roxana, Adriana, Abisurile, Vero, Mariana, Dana Lalici, Alma Nahe, Tibi și Dictatura […]
cateodata obosesti si renunti, e adevarat, dar trebuie sa-ti revii ca lucrurile nu pot functiona asa.
Cand sunt contra-curentului o las pur si simplu balta. Am invatat ca e mai bine.
cedează, ok… dar până când? ştii cum este cu degetul şi mâna… până nu mai este nimic de cedat? şi atunci?
Un sistem nu poti sa-l schimbi. Iti alegi un altul.
[…] de Psi-lunatici: dor, Mariana, tiberiu, Dana Lalici, roxana, Scorpio, Adriana, Abisurile, alma nahe, tibi, Dictatura Justitiei, Dan (Gara pentru doi), lili3d, […]
Și totuși, uneori e bine să cedăm, alteori însă… nu. De fapt trebuie găsite metode prin care să nu cedăm, dar să părem că da.
A ceda fara. A parea cedam. A ceda doar parand. N-am gasit inca expresia potrivita dar o caut. In orice caz, o aparenta.
Între binele meu şi binele celorlalţi se întinde un univers de acţiuni pentru binele tuturor. Uneori chiar mai binele tuturor şi totuşi uneori, toţi rãmâemn bosumflaţi. Ce ne rãmâne de fãcut? Luptãm? Dezertãm? Eu m-am cam sãturat de cedãri.
Pai cand binele tau e complet diferit de binele global… ce naiba sa faci ? Iti vezi de ale tale, nu?
Eu cred ca trebuie sa renuntam la pretentiosul „binele tuturor” si sa ne ingrijim de binele nostru, personal. Nici pe ala nu il reusim, oricum, decat rareori. Dar singurul om fata de care sunt dator cu ceva, eventual cu o portie de fericire, greu smulsa vietii….sunt eu.
Eu am tendinte altruiste cronice. De aceea, cand simt ca „ma apuca” si simt ca e putin contra, ma retrag si astept sa treaca.
[…] scris psi, dor, Mariana, tiberiu, Dana Lalici, roxana, alma nahe, Adriana, Abisurile, Dictatura Justitiei, Vero, Dan (Gara pentru […]