Binele tuturor


Ma situam undeva la mijloc

Intre binele meu si binele celorlalti.

Intre noi si restul lumii

Existau gauri,  nimeni nu le putea explica concret

Prezenta.

Analizand situatia prin prisma echilibrului precar

Intre diferitele puncte de vedere si tot restul

Am tras concluzia, pe limba mea, ca unii renuntasera

De tot

Ne-instiintandu-i in scris pe ceilalti.

“Asta da altruism” mi-am spus

Continuandu-mi confuza idea pana aproape de capat.

Cum in medie gaurile nu erau inca disproportionate

M-am intors linistita spre celalalt capat

Si am asteptat linistita sa treaca.

Morala : Cel mai destept cedeaza. Spre binele tuturor.

Acesta este raspunsul meu la tema propusa de Psi.

29 de gânduri despre &8222;Binele tuturor&8221;

    1. Da, asta e riscul. Uneori asumat. Alteori … ce sa zic, orice sut in f..d e un pas inainte. Relativizam la greu. Spre binele tuturor, inclusiv al nostru. Caci lupta cu morile de vant poate fi fatala.

      1. Exact relativizarea ne mănîncă zilele. Şi eu cedez dar, anunţ că cedez. Ca să se ştie că nu trebuie întinsă coarda. Că se rupe şi atunci… devin coleric 😛 Cu morile de vînt nu mă mai lupt de mult. E limpede că pe un om gata convins de indiferent ce, nu-l poţi întoarce din drum. Logica a încetat de mult să mai joace un rol în dialogul surzilor. Iar recunoaşterea greşelolor n-a fost niciodată la mare preţ în ochii oamenilor. Mai ales în ochii celor care chiar greşesc 🙂

      2. Da. Complet de acord. Eu una am ajuns in etapa „sa pierd cat mai putin”. Tot de la relativizare mi se trage. Sistemul nu-l poti schimba de unul singur, daca poti evita de a te schimba el pe tine, e un castig.

  1. Între binele meu şi binele celorlalţi…mă aşteptam să găsesc mai multă acţiune. Dacă stau însă să mă gândesc ai soluţionat-o cumva. Ceea ce mi se pare formidabil! Ah, şi încă ceva: am sorbit fiecare cuvânt! Frumos. Tare frumos.

  2. Între binele meu şi binele celorlalţi se întinde un univers de acţiuni pentru binele tuturor. Uneori chiar mai binele tuturor şi totuşi uneori, toţi rãmâemn bosumflaţi. Ce ne rãmâne de fãcut? Luptãm? Dezertãm? Eu m-am cam sãturat de cedãri.

  3. Eu cred ca trebuie sa renuntam la pretentiosul „binele tuturor” si sa ne ingrijim de binele nostru, personal. Nici pe ala nu il reusim, oricum, decat rareori. Dar singurul om fata de care sunt dator cu ceva, eventual cu o portie de fericire, greu smulsa vietii….sunt eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s