Sari la conținut
Abisuri

Abisuri

In cautarea adevarului interior

  • About
  • Contact
  • Fictiune
  • Calatorii
  • Carti, filme, piese de teatru, concerte
  • Calatorii
  • Fara cuvine
  • Societate
  • Retete
  • Subscribe Facebook

Dealul

Publicat pe iulie 25, 2013august 4, 2022 De Bloger Abisuri

 

Tramvaiul numărul șapte

În tramvaiul numărul șapte mirosea a moarte. Cineva, nu se se știa cine, încurcase puțin sau poate o făcuse dinadins, sau poate că nu-și dăduse seama ce face, sau poate că nu, sau poate că da, cineva, nu se se știe cine, încurcase zilele și trăsese sforile amestecând vremurile cu șoaptele și visele cu săptămanile și lunile cu speranțele și clipele cu uitarea și scaunele de plastic roșu incepuseră pe rând să se topească de atâta amalgam picat ca din cer peste oameni și sfori.

 

Din toate părtile, în tramvaiul numărul, șapte mirosea a moarte și ieșea un fum negru-gri amestecat ciudat cu gânduri și șoapte. Fix în mijloc, eu. Mă țineam, să nu cad, de o bară de plastic, lipicioasă. Cineva își lăsase amprenta și coborâse la stația din centru, de lângă piață. Mie mi se prinsese dimineața aceea de păr cu dinți de iarnă. Si totuși era atât de vară … Plecaseră aprope toți în vacanță lăsand toate jaluzelele trase. Se molipsiseră pe rând și florile și fluturii deveniseră păsări și oamenii nicăieri.  Continuam să amestec visând (la) rece și numărăm stațiile. Am coborât din curiozitate în stația din fața teatrului și am privit, de jur-împrejur. Unele lucruri nu se schimbau niciodată. Scara rulantă de la magazinul „Universal”, hala veche devenită nouă, devenită din nou veche, trecerile de pietoni deplasate la stânga și apoi doar încă puțin la dreapta …

“Vechii” continuau să traverseze pe langă. Le intrase în sânge vechea cărare și traversau mânați de instinct. Înstinctul nu îi înșela decât foarte rar. Atunci, în rarele momente, își spuneau în gând că omul din eșec învață și continuau să spere că data viitoare le va fi mai bine. Apoi își continuau plimbarea pe strada principală a orașului. Era o stradă pavată cu pietre cubice și mușcate roșii, pe mijloc. Printre mușcate “vechii” se salutau din priviri, se căutau printre amintiri imortalizând momentul, amestecându-se acolo, în vechea piață, cu tot restul.

Inginerul pășea îngândurat, rememorându-și ziua. Perfecțiunea era un concept în definitiv banal, creat doar din dorința omului de a avea un reper. Privind fără să vadă, simțind fără să miroasă, auzind fără să înțeleagă. În pofida aparențelor, inginerul se simțea viu. Oameni, pe marginea străzii principale, îl salutau fără să se oprească. Doar niște semne amicale din mâini sau doar un foșnet semnificativ de sprâncene îl făceau pe inginer să se simtă un pic din fiecare. Îi plăceau oamenii și asta i se citea cu ușurință printre riduri. Experiențele celorlalți îi erau surse de inspirație pentru vise încă neconturate.

Undeva spre vârful degetelor bătătorite, o sacoșă veche de răchită trăgea de timp provocând ruperi de ritm și pauze din ce în ce mai dese. Câteva legături de ceapă verde, doi morcovi, o pâine, un kilogram de prune “renglote”, un kilogram de roșii “de la țărani” și trei cărți. Nici mai mult, nici mai puțin, atât cât îi trebuia sufletului să se simtă în formă.

Undeva, pe stânga, susura “Canalul” și, prin fața teatrului vechi, doi bătrâni își aminteau ronțăind semințe adunate de prin buzunare descusute. Pe acolo trecea odată tramvaiul numărul șapte și lumea parcă înnebunise de când primăria decisese să restructureze traficul din centrul vechi. Ascultându-i, mă simţeam veche, veche de tot si continuam să bătătoresc piatra cubică în ritmul meu. Dansam fără să ştiu dansul pietrelor, eu şi bătrânii cocoşaţi. Îi priveam şi întineream puţin, doar puţin, apoi zâmbeam.

Într-un final ajungeam acasă, dădeam drumul la muzică şi ascultam. Apoi îmi căutăm foştii colegi de liceu pe Facebook şi oftam când, într-un sfârsit, îi găseam. Unele lucruri nu se schimbau niciodată! Doar sezonul roșiilor cu gust rămânea, mereu și infinit, la fel de căutat.

Partajează asta:

  • Twitter
  • Facebook

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Similare

Publicat în FictiuneEtichetat cubic, deal, inginer, matei basarab

Publicat de Bloger Abisuri

In cautarea adevarului interior Vezi toate articolele lui Bloger Abisuri

Navigare în articol

Articol anterior Stropitorii
Articol următor Fata morgana

4 gânduri despre „Dealul”

  1. psi iulie 26, 20138:23 am Răspunde

    citind titlul mi-am amintit că există un cântec popular, nu-s eu fan dar ciudat cum rămân în memorie frânturile acestea, care are un vers „adânc”: dealu-i deal şi valea-i vale. 😆
    oare inginerul ştia de el?

    1. abisurile iulie 26, 20138:37 am Răspunde

      Eu zic ca stia. Ca panta era profunda rau si valea nu chiar la o aruncatura de bat.

  2. Fata morgana | Abisuri iulie 26, 20139:20 am Răspunde

    […] Dealul isi asteapta in panta […]

  3. Izvorul dindaratul gandurilor | Abisuri iulie 26, 20137:12 pm Răspunde

    […] Indaratul sforii, incercati aici. […]

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhive

  • martie 2023
  • februarie 2023
  • ianuarie 2023
  • decembrie 2022
  • noiembrie 2022
  • octombrie 2022
  • septembrie 2022
  • august 2022
  • iulie 2022
  • iunie 2022
  • mai 2022
  • aprilie 2022
  • martie 2022
  • februarie 2022
  • ianuarie 2022
  • decembrie 2021
  • noiembrie 2021
  • octombrie 2021
  • septembrie 2021
  • august 2021
  • iulie 2021
  • iunie 2021
  • mai 2021
  • aprilie 2021
  • martie 2021
  • februarie 2021
  • ianuarie 2021
  • decembrie 2020
  • noiembrie 2020
  • octombrie 2020
  • septembrie 2020
  • august 2020
  • iulie 2020
  • iunie 2020
  • mai 2020
  • aprilie 2020
  • martie 2020
  • noiembrie 2019
  • octombrie 2019
  • septembrie 2019
  • august 2019
  • iulie 2019
  • iunie 2019
  • mai 2019
  • aprilie 2019
  • martie 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • decembrie 2018
  • noiembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • august 2017
  • iunie 2017
  • mai 2017
  • martie 2017
  • ianuarie 2017
  • decembrie 2016
  • noiembrie 2016
  • octombrie 2016
  • septembrie 2016
  • august 2016
  • iulie 2016
  • iunie 2016
  • mai 2016
  • aprilie 2016
  • martie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • noiembrie 2015
  • octombrie 2015
  • septembrie 2015
  • august 2015
  • iulie 2015
  • iunie 2015
  • mai 2015
  • aprilie 2015
  • martie 2015
  • februarie 2015
  • ianuarie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • octombrie 2014
  • septembrie 2014
  • august 2014
  • iulie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013
  • martie 2013
  • februarie 2013
  • ianuarie 2013
  • decembrie 2012
  • noiembrie 2012
  • octombrie 2012
  • septembrie 2012
  • august 2012
  • iulie 2012
  • iunie 2012
  • mai 2012
  • aprilie 2012
  • martie 2012
  • februarie 2012
  • ianuarie 2012
  • decembrie 2011
  • noiembrie 2011
  • octombrie 2011
  • septembrie 2011
  • iulie 2011
  • iunie 2011
Blog la WordPress.com.
  • Urmărește Urmăresc
    • Abisuri
    • Alătură-te altor 1.029 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Abisuri
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Copiază legătură scurtă
    • Raportează acest conținut
    • Vezi articolul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d blogeri au apreciat: