Anticipam forme colorand situatii in roz si apoi adunam erorile cu farasul si le ascundem nevinovati sub pres.
Gestul anticipativ conteaza mai mult decat orice si in definitiv orice rezultat are circumstante atenuante.
Intr-un astfel de context poate si sa tune si sa fulgere, atata vreme cat nu bate vantul, umbrela e un argument solid.
Abisuri 
Hmmm! Ce vinovată mă simt! ” Adunăm erorile cu făraşul şi le ascundem nevinovaţi sub preş”. Ba…..vinovaţi…aş spune, dacă ne funcţionează conştiinţa..
Pai de functionat functioneaza si cand se bazeaza pe fapte „roz ascunse sub pres” gen „am facut tot ce am putut”.
Coloram situatii in roz, e adevara, e uman sa fie asa si zau daca nu sunt de acord. Pornim cu aripi. Apoi ascundem sub pres din lasitate, pentru c „roz murdar” nu mai suna asa de bine…si putini sunt specialisti sau macar amatori la asumat…
probabil ca avem nevoie sa credem in ceea ce facem. Rozul ajuta, incalzind.
🙂