Drept in varful copacului aproape uscat, un gand naravas scuipa aleator cu amarcus. Si tot dadea el asa intr-o cadenta cand dulcerc miere zaharisita cand tristaler nevoie mare cand in zare si-a facut deodata aparitia o exceptie de zile mari.
“Nu ma scapa din vedere, daca nu reusesti din prima, ia un binoclu, sterge-i lentilele dragastos cu un burete inmuiat intr-un amestec telurictus si aseaza-l frumusel pe pozitia “colorbit”. Apoi focalizeaza cat poti tu de tare si cat te tin dioptriile si lasa imaginatia-ti sa curga valuri-valuri. Ignora putin detaliile si nu rastalmaci mai nimic timp de un minut lungere de tot (intre noi fie vorba lungimea va trece atat de nesemnificativ ignorata incat nici n-ar merita pomenita) si apoi doar constata”.
Aruncat departe, gandul naravas isi pierdea ca prin minune amarcusul iar scuipatul pe nepusa masa consistenta. Un fel de anti-drogor la indemana oricui.
Drept din varful copacului aproape uscat, gandul naravas se asculta adanc privand in zare. Verdicton-ul nu-i era simplu de tot, chit ca expusa pe intelesul tututor, chestiunea parea floare la ureche de alinaval (cu scuzele de rigoare pentru posesoare dar era singurul cuvant impus un pic iesit din stardarde).
In defintiv incercarea moarte n-avea dar avea cel putin doua explicatii: ori dulce-miere ori dulce-serbetiv.
Acestea fiind toate aruncate din exact varf de copac aproape usact, gandul naravas si-a luat avant si si-a dat drumul la vale ca si balcondurii garatiosi de prin zona, devenind nu peste foarte mult timp doar un fir de cristaler pentru exceptii cu tendinte mult prea teoretice pentru gusturile fine.
Morala: cand vi se iveste ocazia, extrageti imaginea si puneti-o cat mai repede in aplicare, ocazii din acestea nu sunt pe toate drumurile.
Acest articol face parte din categoria celor foarte naravase si cu o lipsa de maturitate crunta care sa-i permita o asteptare cat de mica. Drept pentru care, asta-i situatia, mult inainte de termen. Circumstantele atenuante sunt mult peste 40° la umbra. O parte din vina o gasiti la Psi, dar nu mai mult de 12.
Abisuri 
[…] psi©, Dana Lalici, Vero, Scorpio, Vero 2, Vienela, Adriana, carmen pricop, roxana, abisurile 3. Duminică(spre luni), pentru psiluneli, aventura continuă! Dacă azi, la D’uzina de […]
Regula e că nu articulăm cuvintele, așa că azi scot och…ii. În rest, cu ei în pământ…balcondurii naibii!
Ei, nu-i bai, e joc (ul) sortii.
Oare de ce râd aşa pe aici? Că doar am priceput…extrag imaginea şi fug, sau nu?
Da, da, fugi pana nu mai ai nevoie de binoclu
Câte sensuri pot cãpãta cuvintele când nu le ţinem agãţate de obiecte! Imaginaţie sã ai şi prind o mie de vieţi.
La inceput m-am cam uitat ca vitelul la poarta noua, apoi am inceput sa pricep.
iară io di-vină? de 12 vini mă scoţi azi? lasă, lasă… am să vă mai inventez io excepţii de toate zilele! că vă plac! 😆
Pai e musai sa fie cineva. Si di-vina si cineva, asta da intamplare exceptionala.
Recunoc , imi plac desi m-am jelit la inceput ca ma prinde Anul Nou pana voi scrie!
Cine poate ține gândul?
Alte ganduri, poate.
Am să ţin seama de morală şi am să plec la vânătoare de imagini. Mă întreb dacă să-mi iau şi aparatul foto sau numai memoria din dotare… 🙂
Dupa mine, memoria e de baza.
Ma scarpin in barba si tot ma holbez…. interesant zic, intr-un tarziu, desi am mai fost pe aici!
Sper ca ti-ai revenit. Si ca revenindu-ti, vei revenii.
:)))) sper sa te fi referit in sensul bun al cuvantului! Sunt teafara orcum, se pare ca nici moartea nu e o piedica :)))
Asta e foarte bine. Atata vreme cat treci peste orice. M-am referit la faptul ca articolul cu pricina era cam … alegoric, ca un mosor rasfirat, daca nu-i gasesti capul vai de coada. Si asta poate provoca o anumita stare de confuzie. Bine (ca) ai revenit.