Etnik


Oameni, pachete, cuvinte

Stau cumva sus si adun franturi de viata. Sunete, culori, silabe. Accente, pareri, impresii. Rasaritul cu spatele la apus. Vedere la mare, toate la timpul lor, roata se roteste.

Undeva intr-un prezent deja trecut o rusoaica frageda si inca buna se tavaleste voit languros in spuma marii. Si pe fata, si pe dos, nisipul ii intra prin toti porii, ea isi ridica doar slipul minuscul. Si mai sus. Pana devine doar snur, apoi doar urma de snur, apoi doar dunga confundata cu alta dunga. Parul lung acopera parti inca in formare, tot restul e deja disponibil pe Facebook. „N-am fata dar am forme, doritorilor recompensa”.

Undeva peste doua prosoape cineva spune cumva sacadat „Nu vreau sa inceapa vantul, si incepe vantul”. Altcineva ii raspunde cumva nu tocmai in gluma ‘bate-l, poate trece”.

Cumva dupa un colt un parero isi dovedeste exceptia „da-mi doua coapse lungi alunecand alene pe o carare de lemn batut in cuie fine si devin chiar elegant”.

Ora 10:00, dusul de dimineata, briza, Beatles, „Yesterday” azi. Ei inca mai credeau in ziua de ieri, pe atunci nu conta finalul, conta doar sezatia, momentul, clipa.

Si deodata ma aud cumva strigand cu dintii stransi : „dau prezent subred pe vise inca cu potential. Acord discount volumelor importante”.

Nimeni nu ma aude. Si atunci ma intreb,  acoperindu-ma de soare cu un prosop rigid de atata apa si sare „de cand trec minutele atat de repede?” Undeva, departe, cineva imi raspunde, cumva in sila „de cand le numeri”. Citesc mai departe.

Viata nu e altceva decat un sir de compromisuri. Supravietuiesc cei ce au in sange arta compromisului, ceea ce nu este putin.

Ma gandesc la fata cu formele in formare si ii dau inca o data dreptate lui Pardau. Apoi adorm de tot, cumva intre doua franturi.

Cand ajungi la concluzia ca un fenomen n-are viitor, trebuie sa-l excluzi din trecut. Pentru ca spune si poetul „La trecutu-ti mare, mare viitor”, iar daca trecutul nu e mare, nu iese nici viitor mare.

Nu sunt convinsa de concluzie dar asta conteaza mai putin.

P.S. Toate citatele sunt din Platon Pardau. Editura Militara 1993, „Avocatul diavolului”. Restul e filozofie de cearceaf. Pardon, prosop.

2 gânduri despre &8222;Etnik&8221;

  1. Cred că sunt singura care dacă tot dau like fără să se vadă, mă încăpăţânez să las trei vorbe. Asta nu inseamnă că am şi ce să-ţi spun. Nu. Eşti genul la care vii…citeşti, te minunezi, plângi in pumni de neştiinţă, iar te minunezi…şi revii, că uiţi. Uiţi că nu ai nimic inteligent de spus. Mulţumesc. Eşti un vis…

    1. Si eu iti multumesc. Imi pare bine ca vorbele mele ajung undeva. M-am intrebat odata de ce nu „starnesc” comentarii dar apoi m-am obisnuit fara. Ceea ce conteaza sunt senzatiile din spatele cuvintelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s