Bartolomeu

Exista acea acumulare de fapte si randuire de senzatii : fiecare fapta cu senzatiile ei. O senzatie la mai multe fapte, o fapta la mai multe senzatii. Cardinalitatea perfecta.

Exista imagini, mirosuri, ganduri si culori. Exista o masa compacta de oameni, iesiti toti in acelasi timp din gaoace, scosi parca cu forta pentru „completarea totului, vederea de ansamblu”.

Exista „Republicii” si pentru ca exista cu adevarat, senzatia inghetatei la pahar cu picior servita cu doua bucati de ciocolata neagra („ca viata?”) si o foaie proaspata de menta nu poate trece neobservata. Stateam, inghiteam din cand in cand si-mi puneam senzatiile la pastrat „la umbra, ca pe un soare ca asta s-ar topi de-a binelea; la umbra, pentru vremuri si mai rele”.

Ma uitam in stanga si in dreapta si vedeam turisti cuminti pleostiti de soarele mult prea ostentativ pentru „orasul de la poalele Tampei” ce-si numarau si ei tacuti impresiile, tot la umbra, sub umbrele largi si albe „orasul oraselor”. Ma gandeam ce bine ar fi sa pot opri senzatiile cand ajung la o suta si apoi ce bine ar fi sa le pot retrai  cumva de la coada la cap, asa precum citea si mama cartile politiste si asa precum pare-se ca am mostenit-o si eu caci frunzareala paginilor albe acoperite cu litere negre imi pare cu mult mai intersanta intr-o ordine inversa.

Exista soarele dogoritor al amiezii intr-o vara care a existat si ea odata si s-a dus odata cu toate faptele, toate senzatiile, toate gandurile si toate randuielile. Exista Bartolomeu-ul cu biserica lui cea veche si nestiuta de aproape nimeni si crucile lui acoperite de o buruiana galbena si bine infipta in pamant „n-a mai trecut nimeni sa sape, toti is dusi care-ncotro la munca, si astia ramasi acasa nu-si vad capul de treburi”.

Exista taximetre conduse de fosti militieni iesiti acum la pensie „acu’ trei luni m-am pensionat si n-am stare doamna draga, cum sa stai sa privesti de pe margine cum trece timpul?”

Si pentru ca existe toate acestea eu zic ca merita sa ne re-traim macar odata radacinile, fiecare cu Doruna lui caci exista atatea Dorune cat oameni chit ca nimeni nu vrea sa o recunoasca .