Exista acele momente precise cand prea mult si prea des spusul scapara rugina pe la incheieturi scartaind din ce in ce mai tare a lehamite. Exista acele momente precise cand cararile par cu toate gropi si gropile par cu toatele cimitire – cuvinte imbulzite unul-ntr-altul, inghesuite intre spatii din ce in ce mai dese, amestecate intre doua pauze lungi si apoi acoperite cu panza alba.
Exista acele momente precise intre doua faze, intre doua stari, intre doua feluri, intre doua randuri, atunci cand senzatiile par sa-si fi lasat locul temporar vacant „plecat cine stie pe unde, revenire imposibil de anticipat”.
Exista acele momente precise cand nici macar intrebarile bine puse nu mai starnesc raspunsuri, cand nici macar raspunsurile bine argumentate nu mai starnesc critici, atunci cand nici macar nici criticile cele mai acide nu mai revolta spirite, atunci cand nici macar spiritele cele mai infierbantate nu mai dezlantuie orgolii si cand nici macar orgoliile cele mai perfide nu mai instiga contra-argumente.
Exista acele momente precise cand toate par sa-si fi lasat randul sa treaca.
Si in toate aceste momente precise timpul rade de unul singur, imbatranind doar tone de asteptari desearte.
Abisuri 
Multam’ fain. Tocmai ce am dezbatut subiectul „am sau n-am dreptul de a-l viziona” si zau daca stiu. Voi risca … acasa.
Horaţiu Mălăele este ca de obicei, demenţial.
Ah , este in acelasi stil ca si „Nunta muta?”
Nu tocmai. Ăsta-i cu lehamite destul de vorbită. L-am pus „la temă”. 😆