La malul marii


Asta vara mi s-a imbolnavit brusc parul, statea ravasit tot si privea in zare. L-am luat la intrebari fir cu fir, mai intai firele mici, apoi firele scurte si numai la urma firele albe. Am abordat subiectul cumva pe ocolite, intrebarile-mi erau defapt soptite. Mai intai semnul de intrebare, apoi cateva puncte si o exclamare. Firele scurte, timide din „fire”, n-au indraznit de la bun inceput sa se exprime. Au invocat diverse efecte colaterale – soarele, marea, valurile si cate si mai cate. Obisnuita fiind sa citesc printre pauze si puncte, am detectat rapid cateva delasari crunte. Firele scurte s-au dat obosite de atata amar de spuma de mare si vant si lungime lipsa, se ziceau invaluite de nisip fin si des „matreata o fi dar n-am inteles”. Firele albe rasuflau pe apucate, obosite parca de atatea zile traite cumva pe nerasuflate „doar spuma de mare si nisip alb si fin, ni s-au urcat de tot la cap si nu exista chin mai mare decat lipsa samponului divin”

Intr-un sfarsit am inteles unde voiau sa bata. Priveam de nebuna marea – de parca n-o mai vazusem niciodata – si-mi aminteam de bunica cand era fata „da mama cu petrol cand ai nevoie de grosime, pana si timiditatea firelor de par se trateaza, chef sa fie”

Cu gandul la bunica si al ei tratament, simteam cu trece valul peste spuma si spuma printre fire, si firele plangand de atata trecere degeaba m-au pus serios pe ganduri. Seara se asternea lina pe malul marii si parul ravasit si inca bolnav privea in zare.

La un moment dat a aparut o fatuca in blugi, plete lungi, colorate, relativ fine, picioare goale, degete subtiri. „A sosit vremea mastilor oameni buni, masti de toate felurile pentru toate tipurile, colorate sau doar degenerate, albite sau doar putin obosite, grase nevoie mare sau doar cu o greutate voit inselatoare”

Nevenindu-mi sa-mi cred ochilor, am tras cateva fire de par la intamplare si am constatat ca ma doare pana la radacina si chiar un pic dupa „am simtit un fel de junghi duios fix pe spinare, o fi de la senzatia inchipuita a mastii imediat dupa aplicare?”

Am facut un semn discret fatucii-n blugi, ea s-a uitat ciudat de tot la mine „sa nu fugi” – i-am spus frumos cu un zambet tare – „chiar sunt extrem de interesata de mastile tale, caci firele mele-s in suferinta mare, de o saptamana intreaga privesc ravasite-n zare”

Fatuca m-a privit cumva peste umeri, peste crestet, peste tot si apoi a facut o pauza relativ lunga pentru context si necesitati si abia la urma si-a dat pletele pe spate, le-a legat cu o fundita verde si mata si a inceput sa caute prin punga gri de plastic. Timp de vreo cinci minute (nu exagerez deloc, au fost chiar mai mult de cinci minute dar am preferat sa aproximez) a ridicat capul si mi-a zambit cu Farmec: „gama asta „Gerovital Plant Tratament„, este exact pe masura firelor tale, va doresc la toate sa va intelegeti bine in continuare”.

I-am multumit frumos fatucii, am lasat-o sa plece si apoi am luat gama, bucata cu bucata, incepand cu bucata „Pro-color” – nu stiu de ce dar bucata aia m-a impresionat cel mai tare, probabil o simpla intampare. Am testat toate bucatile in functie de fire si apoi am asteptat reactiile. Firele mici au crescut in ochii mei, firele scurte au multumit cu aplauze lungi si dese iar firele albe s-au inrosit de emotie.

Intr-un sfarsit mi-am luat parul tot si am intrat in mare. Soarele tocmai apunea si asta-mi placea teribil de mult.

mini-gpt

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013.

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;La malul marii&8221;

  1. Eu chiar am trecut prin tratamente cu petrol (și bunica era mare fană a practicii ăsteia) și am prins și spălatul cu săpun de casă și clătitul cu oțet diluat cu apă. Cât de mult s-au schimbat vremurile…

  2. Păi, să ştii că atunci când am citit „bunica…” imediat mi-a picat fisa cu apa de ploaie. Bunică-mea încă s-ar mai spăla cu ea. Dar, na…cu vremurile astea pline, o scaldă altfel maică-mea. 🙂

  3. Imi amintesc de anii de demult, cand adoram sa stau cu parul descoperit pe plaja, in soarele amiezii, dornica de o decolorare fara bani. Astazi nu cred ca as mai indrazni, dupa toate cate le-am citit si trait. :))))

      1. La mine nu e vorba de parinti… pur si simplu consider chestia asta o corvoada in plus…
        Mie imi place culoarea mea este un castaniu, castaniu 🙂
        M-as fi facut mai de mult Pink, dar m-am razgandit :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s