Fragrance

Killer Queen …. Culoarea ii definea parca starea si aroma sentimentele. Iubea la nebunie sentimentele calde si adora sentimentele reci. Cand ii placea o aroma, o imprastia in jur intr-un mod complet dezinteresat. Rosul ii invaluia in general gandurile intr-o aparenta letargie. Doar aparenta… O secunda mai tarziu o idee nastrusnica ii ingheta pometii intr-o forma-semn…Aromele clocoteau de curiozitate.

– Semnul exclamarii?

– Semnul intrebarii ?

– Semnul semnului?

Multimea se intreba muta, din priviri inghesuite intre sase coloane de marmura. Multimea cerea, cautand urmarea, asortand-o cu culoarea, bineinteles, culoarea…Multimea vroia macar un punct, un punct de plecare, o pista, un indiciu, curioasa din fire isi dadea coate dupa coate, clipind des :

– Vrem sa stim pana la capat!

Aleea, marmura sfaramata de timp, transpira rusinata.

In spatele ideii, privirea scruta cu interes multimea :

– Sa fie, trebuie sa fie pe undeva !

Degetul nici macar nu tremura, degetul doar arata :

-Tu !

Multimea curioasa intorcea capul, o parte spre stanga, restul spre dreapta. Cautand din priviri, multimea intreba  :

-Ala nu, nici ala nu, poate ala ?

„Ala” se simtea privit si-si lasa ochii balta. Aleea, marmura sfaramata de timp, ii intorcea privirea de unde si-o lasase :

– Ia-o si du-te, ocazii din astea nu se rateaza !

„Ala” multumea frumos, isi lua smerit privirea si tot smerit iesea doar putin, putin de tot in evidenta. Doar o jumatate-de-pas-in fata.

– M-ati chemat ?

Multimea tacea deodata malc de tot, nici musca nu mai indraznea.

– Am nevoie urgenta de un sfetnic avizat.

Multimea fosnea timida, frecandu-se de incantare si asteptand urmarea. Situatia se preciza din ce in ce mai tare.

„Ala” inghitea de doua ori in gol. O data… De doua ori. Apoi indraznea:

– Sa fi picat onoarea fix pe capul meu?

Multimea nu zicea nici pas, cascand doar ochii intr-o liniste profunda.

– Da !

Apoi incepeau intrebarile „ce calificare, ce experienta, ce fel de atitudine in general, impresii la cald, impresii la rece, culori preferate, postura in situatii de stress, arome indragite”. Si asa mai departe inca vreo trei pagini bune.

Multimea pronostica. Jumatate „da” jumatate „nu”.

– Corespunzi !

„Ala”mai inghitea de trei ori in gol stergandu-si transpiratia cu maneca larga.

– Imi pare bine.

Multimea astepta cu sufletul la gura urmarea neindraznind practic mai nimic.

– Am o nevoie urgenta de-un sfat.

„Ala” practic amutea…

– Mi-s relativ prea plina de mine si m-am plictisit. Am nevoie de parfumul altcuiva.

Multimea tropaia, incredula privind cand in stanga, cand in dreapta, ciupindu-se din cand in cand care de ce apuca.

– E vis ?

Urmarea dadea de inteles ca nici vorba de vis, chestiile chiar se petreceau.

– Exista minuni deci?

Nimeni insa nu indraznea sa raspunda din frica de posibile ostilitati „cu un asemenea caracter nu se stie niciodata”.

„Ala” intreba timid :

– Si cum va pot eu ajuta?

Incepea apoi o explicatie detaliata a contextului si se trasau in linii mari obiectivele :

– Mijloacele la dispozitie sunt fix trei, nici mai mult nici mai putin, restul depinde numai si numai de tine.

Multimea aplauda, incantata de cotitura pe care o luau lucrurile.

„Ala” cadea pe ganduri pret de vreo zece minute bune.

In tot acest timp aleea se umplea si mai tare, pietricele trosneau marunt, coloanele de marmura mai ca nu se mai vedeau, presiunea crestea vazand cu ochii.

La un moment dat „ala” isi testa putin vocea

-Hhmhmh

Si apoi se lansa, explicand punct cu punct.

– As zice in primul si-n primul rand sa poata dovedi cu varf si indesat ca poate schimba ordinea fireasca a lucrurilor plecand de la un simplu punct.

Killer Queen simtindu-si culoarea lipita din ce in ce mai mult de pometii fini, ridica putin din sprancene si graia dulce de tot:

– Si cam cum ai vedea TU lucrurile in sensul desemnat ?

Multimea, cu sufletul la gura, nici macar nu rasufla.

– As zice doar „Celosia”. Sa-i gaseasca centrul cu precizie, sa-l inconjoare intr-un mic cerc, sa traga putin de capete sa scape si de riduri si de falduri, sa calce totul la temperatura medie (cu carpa umeda pe deasupra sa nu se arda, dar asta nu-i musai sa stie) si apoi sa puna intai bazele si apoi, in functie de reactia consumatorului, sa puna si restul.

Killer Queen se incrunta putin, putin de tot, nelamurita de lipsa unui biet amanunt.

– Sa puna bazele cui?

„Ala” isi dregea timid vocea si, dupa o mica ezitare, indraznea

– Eu ma gandeam ca o sticluta cu design tendence intr-o nuanta rosu-Katy Perry ar fi un bun inceput. Sa-i testam capacitatile artistice si indemanarea. Sa-i incercam latura poetica si deschiderea la ceva nou, neasteptat.

Multimea aplauda, Killer Queen ridica o mana in aer, multimea tacea, „ala” continua.

– In al doilea rand ar fi bine de stiut care-i este atitudinea in fata compromisurilor cu sau fara voie.

Multimea tusea, evident stanjenita. Noaptea cadea. Aleea se ilumina. Pietricelele se loveau una de alta producand un zgomot surd, de fond.

Killer Queen isi lua repede un pull-over pe umeri, se tragea mai aproape de sfesnicul cu sase brate-lumanari-groase-din-ceara-de-albine si apoi spunea:

– Interesant, si?

„Ala” avea certa senzatie ca e luat peste picior. Inghitea in sec (golurile si le terminase deja), isi revizuia putin tinuta si apoi incerca sa dreaga putin situatia :

– Ma gandeam sa-l supunem la testul esentei de pralina, daca-l trece e de bine rau.

Killer Queen, putin infrigurata, ridica a doua spranceana invitandu-l, din ochi, sa continue.

– Propun sa inlocuim pentru inceput esenta cu metafora si pralina cu nuca. Daca raspunsu-i va fi tot „esenta de praline”, parfum dulce-aromat, „fragrance très agréable d’un état d’être bien vertical” atunci e de bine. Daca nu … nu.

Multimea rasufla usurata gandind numai de bine „ce intorsatura, de-a dreptul interesant!”

Killer Queen aproba, clipind putin plictisita. Se facuse tarziu si o racaia foamea.

„Ala” se grabea, spunand :

– In al treilea rand as propune sa-l testam pana la capat. Daca dovedeste ca n-are, e semn bun.

Multimea, trezita din amorteala de pertinenta propunerii, era numai ochi si urechi (coloanele de marmura ascundeau tot restul).

Killer Queen intreba :

– Chiar crezi ca e posibil ?

„Ala” continua :

– Exista desigur, tot feluri de oameni. Unii isi vad limitele la varful nasului, altii nu si le gasesc niciodata. Eu propun sa ne focalizam pe cei fara limite.

Ideea o incanta la nebunie pe Killer Queen, un om fara limite i-ar pica manusa, nu tu plictiseli dominicale, nu tu invartit in cerc in cautarea sensului, nu tu intrebari fara raspuns, nu tu mereu acelasi parfum. Drept pentru care Kiler Queen devenea deodata extrem de interesata si facea semne disperate:

– Continua, continua !

„Ala” se inrosea de placere, reusise sa starneasca urma de interes si asta era bine. Continua :

– Si pentru asta ma gandeam sa-l supunem la testul „Fructelor de padure”. Sa-l legam la ochi, sa-i prezentam un buchet bine garnisit cu tot felul de fructe culese din tot felul de paduri si apoi sa-i cerem sa insire, in ordine alfabetica, toate esentele din jurul tuturor fructelor din si din jurul tuturor padurilor. Daca ajunge la o mie de esente, il oprim ca-i in stare sa ne tina treji toata noaptea. Daca se opreste inainte, trecem la urmatorul.

Multimea aplauda, Killer Queen zambea satisfacuta nevoie mare, noaptea cadea de tot, coloanele de marmura oglindeau, pietricele trosneau, trompetele sunau, veste mare anuntau, lista de criterii afisau, sfoara-n tara dadeau, vestea imprastiau, parfumuri parfumau o atmosfera de-a dreptul festiva.

Peste vreo trei zile si trei nopti, in urma unei selectii drastice, zece candidati au fost retinuti, toti unu’ si unu, parfum fin , parcurs de aur, tinuta impecabila, dictie traznet, vocabular elevat, postura eleganta, in concluzie : mai mare dragul.

Sosise si ziua Z si Killer Queen nu era deloc emotionata. Ii trecuse rapid cu vederea pe candidati dar asa, la prima vedere, nu-si facuse nici macar o cat de mica parere „parca-s frati”. Apoi il sunase pe „ala” sa-i ia la intrebari.

„Ala” se prezentase cinci minute mai tarziu si propusese sa-i imparta pe cei zece in doua grupuri egale si apoi sa le prezinte, punct cu punct, cele trei puncte. Apoi sa le propuna cate un brainstorming pe grup si sa astepte cate o prezentare succinta a concluziilor. Apoi sa-i ia la intrebari, unul cate unul, cu privire la proprie pozitie vizavi de rezultatul de grup. Cu argumente si pro si contra. Si in functie de raspuns, sa dea note intre unu si zece. Si sa castige cel cu punctajul cel mai mare.

Si asa a si fost, si Killer Queen si-a gasit perechea-nu-perfect-perfect-ideala (cine chiar crede ca omul ideal exista sa-mi scrie aici) dar era perechea ei si asta conta cel mai mult. Si au trait fericiti si parfumati pana la adanci batranete si or mai trai si azi datorita tineretii vesnice impregnate si de culoare si de aroma si de inteligenta alegere a intrebarilor.

Acest text a fost scris pentru SuperBlog 2013, Proba Coty.