Tsunami


Era ca un fel de sobolan catarat pe un perete gri. In plus batea si vantul iar ploaia cadea finut de tot. Cand m-am apropiat un pic am inceput sa rad ca prostu’ : intre doua tufe de muscate palite de toamna si o hortenzie cu frunze terci, un hidrant in miniatura statea bine mersi fix acolo unde-i era locul. Am trecut incet pe langa gardul de sarma, privind lung hidrantul intre doua alte ganduri si deodata m-am trezit analizand situatia “una zici si alta este”.

Se facea ca ma jucam un fel de bambilici electronic, eu in centru, pe ritmurile mele “o metafora pe fata, doua metafore pe dos”, ceilalti pe margine cu criteriile. La un moment dat am avut vaga impresia ca vorbesc singura si am vrut imediat sa-mi testez impresia.

–       “Ma mai aude cineva ?”

–       …. (liniste, in afara de cerc, nimeni)

–       … “Hello? Ma invart de una singura? ”

–       …(tot liniste, tot nimeni).

Confirmand impresia, am vrut sa ies din cerc. Am lasat deci bambiliciul balta, balta s-a evaporat repede la soare (uitasem sa va spun dar aparuse intre timp soarele, asa-i cu zilele astea, nu stiu nici ele ce vor) si am parasit cercul, anuntand políticos. Am argumentat sumar, doua trei cifre sa inteleaga tot omu’ si am dat sa fug. Departe. In spatele meu, un zgomot din alea de nu poti sa le lasi sa treaca neobservate m-a pus putin pe ganduri, oprindu-mi elanul. Am intors capul sa observ si observatia mi-a fost servita cu varf si indesat. In spatele meu … tsunami -ul . Cum eram déjà in afara cercului n-am putut decat sa constat ca o decizie odata luata chiar se merita mentinuta.

Exemplificare pentru cei care nu ma cred pe cuvant.

Faptele

  1. Sponsorul da o tema cerand creativitate.
  2. Sponsorul traseaza deja povestea in cinci-sase linii detaliind scenariul.
  3. Sponsorul are n-spe cerinte tehnice (cu imagini cu tot dar fara link ca strica la SEO si nici upload in local ca pozele se mai schimba si ele)
  4. Creativii inghit de zece ori in sec, se pun cu burta pe carte, invata cerintele alea tehnice (nu toti, dar oricum n-a contat) si baga la greu fotografii dragalase cu obiecte simpatice si colorate, mai mare luxul de capul lor.
  5. Creativii scot ce au mai bun din ei prezentand sub forme si stiluri diverse ceea ce cred ei ca au inteles din chestia trasata in cateva linii de sponsor
  6. Sponsorul depuncteaza in draci, nemultumit fiind de rezultat „asa va trebuie daca nu m-ati ascultat”.
  7. Creativii ii dau de inteles sponsorului ca tema a fost greu de inteles (gen, cine a mai pomenit creativitate cu sabloane predefinite” sau “tu ceri mere, noi iti crestem pere, tu cantaresti mere, noi mancam pere inghitind in sec cu gandul la mere ”)
  8. Apoi apar in discutie o familie, o casa, un site, niste legaturi dubioase dintre familie, casa, site, o tona de intrebari privind familia, casa si site-ul (cine-i cine pana la urma ?)
  9. Sponsorul tine cu dintii de site si de o paralelea din care n-am inteles mare lucru
  10. Creativii tin la creativitate (ca doar d’aia se numesc cum se numesc) „a, pai tu vroiai recenzie la site, pai asta-i chiar alta poveste”
  11. Sponsorul nu cedeaza (ca doar el plateste)
  12. Polemicile curg argumentate si de o parte si de alta
  13. Un dialog de surzi e in plina formare
  14. Un dialog de surzi da pe dinafara
  15. Un dialog de surzi plezneste pe toate partile

Concluziile

Cei mai destepti, mai inteligenti si mai frumosi cedeaza (nu-i asa Alma?)

Si tot asa, cat o mai dura …

Era ca un fel de sobolan catarat pe un perete gri si perspective cat casa. De aproape insa era un simplu plastic acoperit de un geam crapat.

Propunerile

  1. sa se scoata cuvantul „creativitate” din titlu ca provoaca tsunami
  2. sa se revada scopul  vizat „sa castige ala de prinde cel mai bine tema in capul altuia”
  3. sa se vizioneze filmul „Mad  Men” , sa se vada cum este „pe la altii”
  4. sa se invete din erori ca sa nu cumva sa dispara si site-ul, si familia, si casa si toate obiectele alea dulci si dragute, de mai mare luxul de capul lor

30 de gânduri despre &8222;Tsunami&8221;

  1. Aşa-i, aşa-i, Abisurilor! Uite amintire din 2012.

    L. Acum, la finalul SuperBlog 2012, ce parere ai despre competitie?

    Un concurs! Concurs, de la “ne-am dat concursul”… Nu o luptă, nu o întrecere.

    M. Ce ti-a placut, ce nu ti-a placut si de ce?

    Mi-a plăcut intenţia din cuvânt. Nu mi-a plăcut aplicarea ei, dar fireşte, sunt subiectivă. Mi-a plăcut prezenţa cuvântului “creativ”, cu derivatele lui. Nu mi-a plăcut cum a fost susţinut prin punctaje acordate unora care-şi exersau “pupăturile” deloc creative. Notarea articolelor mele(şi nu numai) dovedeşte că se poate şi fără. Evident, cu câteva puncte scăzute acolo unde nu a existat logo-ul firmei, pe care l-am pus doar dacă era una dintre cerinţele probei.

    A. Cum ti-au parut temele? Care tema ti-a placut cel mai mult?

    Temele, cum să fie, şi ele ca temele. Înţelege fiecare ce înţelege şi de-aici puncte de pornire, puncte de oprire. Şi, cel mai important, punctul de jurizare. Care, de cele mai multe ori, n-a coincis cu cerinţa. Unde-a coincis, laudă! Cel mai mult mi-au plăcut temele de la Luxury Gifts şi urmărirea punctuală a implicării participantului. Unde nu, revizuire! Dacă ştii ce-ai cerut, dragă juriu, arată! Fii ferm, nu bălăci apele cu reacţii de om, dar cu pretenţii de supraom atoateştiutor. Eu am înţelegere pentru cei ce nu înţeleg tot, sau care, organic, nu suportă un anumit gen de manifestare prin scris. O am, fiindcă ce nu-mi place, nu citesc şi pot înţelege asta şi la ceilalţi. Dar pe mine nu mă obligă nimic. Pe juriu, însă…

    N. Ce sugestii ai pentru imbunatatirea competitiei in editiile viitoare? Ce ai face altfel sau, dimpotriva, ce ai dori neaparat sa ramana la fel ca in acest an?

    Ca să vă rămână acelaşi număr de concurenţi, e de lucru. Poate că pe ei ar trebui să-i întrebaţi mai întâi de ce n-au rămas. Eu am rămas numai şi numai fiindcă îmi place să merg până la capăt şi fiindcă mi-a plăcut Claudia Pătraşcu, prin implicarea ei, ca şi organizator. Am câteva sugestii, dar n-o să le fac publice, le voi discuta în particular cu organizatorii, dacă vor dori, fireşte. Sunt de evitat unele afirmaţii, sunt de punctat altele. Şi se poate în manieră elegantă, fără trimiteri şi porniri războinice. Sunt foarte curioasă cum s-a văzut, sau ce s-a văzut din afara acestui concurs. Din perpectiva celor ce citesc pe-aici. S-a modificat Almanahe? A luat-o razna? Aşteaptă cineva “să redevin”? Din interior, prin implicarea-mi, am urmărit potenţialul meu de-a merge pe o cărare propusă de alţii. Voi, organizatori SuperBlog, vă declaraţi mulţumiţi? V-au ieşit “ploile” prin participarea-mi? 🙂

    A. In ceea ce priveste sponsorii si jurizarea, care este preferatul tau si de ce?

    Am avut dreptul la 3 contestaţii, nu mi l-am exercitat. “Juriul” e de fapt un om. Cu gusturi de cititor şi atât. Mie mi-a plăcut cititorul Diana, de la Luxury Gifts. Articolele care-au fost notate cu note maxime la probele(3 la număr)Luxury, au avut şi comentariul juriului la postare. Şi nu banalul “mi-a plăcut”, ci explozie de sentimente, stări. Dacă aş avea 100 de puncte(fie ele şi de vedere) le-aş dărui ei. Dăruirii vizibile i se cuvine dar.

    H. Ce alti sponsori ai dori sa sustina aceasta competitie?

    N-am preferinţe. În fond, contează implicarea celui delegat să noteze articolele, mai puţin firma. Aş adăuga că şi pregătirea celui ce jurizează. 🙂

    E.Ce aranjament floral ai dori sa-i daruim sponsorului tau preferat?

    Diana, pentru tine, flori!(E vorba de Diana Luxury 😉 ; Dar cum nu ea a corectat…îi las buchetul, nu i-l iau! 🙂 )

    Degeaba am scris cele de mai sus.

  2. Aceasi Marie cu alta palarie. Dar palaria schimba totul. Ale naibii aparente (asta legat de Diana).

    In rest, stii tu, dialog de surzi, voi va faceti ca intrebati, noi raspundem, voi va faceti ca luati in considerare. De fapt … nici vorba. Sau taman pe dos …

  3. 23 august 1600 : Much Ado About Nothing
    2013, de data asta în română : Mult zgomot pentru nimic.
    Mărturisesc că parte dintre cei pe care îi citeam s-au înscris, din motive pe care eu unul nu le intuiesc la acest SuperBlog. Cu chiu cu vai, am reușit să parcurg câteva advertoriale. Să tot fi fost vreo 20. Atât am putut, am și eu limitele mele de suportabilitate. Îmi recunosc vina de a fi dat like-uri fără să citesc dar am scuza că asta îi ajută. Am citit doar advertorialele la care am comentat. Și pe alea cu greu. Participanții la SuperBlog nu au mai avut timp și pentru mine, cititor al lor în restul anului nesuperbloggerizat. Și asta m-a durut. Să-mi fie învățătură de minte. La anul, când începe din nou minunatul nici-nu-știu-cum-să-i-zic, voi da din start unfollow celor ce se înscriu. Iar la finalul lui, dacă-mi mai aduc aminte, dau din nou follow. Sigur, fiecare face ce vrea cu blogul lui. Iar eu fac ce vreau cu nervii mei.

      1. Nu, Camelia, eu nu m-am plâns de liniște la mine pe blog. La mine nu pare să se fi schimbat ceva. Dar 7-8 bloguri pe care le citeam pentru că aveau postări ce meritau citite, acum publică advertoriale pe bandă rulantă, unul mai interesant ca altul, if you know what I mean 😆

  4. „Dacă vrei să dezbini un grup, organizează un concurs între membrii lui.”
    (de la mine citire)

    Şobolanii trebuie înecaţi, preferabil în propria vomă anti-culturală, ca să nu se mai urce pe pereţi – indiferent de ce fel ar fi aceştia. Punct!

    1. Pana una alta ne-am „prins” la timp si am scapat. Deocamdata.

      Cat despre sobolani … era doar o imagine ede departe” deformata de propria-mi interpretare … Aveam si circumstante atenunate. Dar chiar si asa, chit ca fug de ei cat pot, sunt si ei, sobolanii, niste fiinte, eu sunt de principiul : „sa le acordam dreptul de a supravietui conform propriilor mijloace”.

      Nu-s adepta pedepselor capitale 😉

      1. Gîndeşte-te că îi trimitem doar într-un alt plan spiritual. Cel fizic e de preferat să rămînă curat, necontaminat, pînă ce vom trece şi noi „dincolo”. 😎

        Eu, ca să scap de şobolani, aş fi în stare să-mi dau foc casei. La naiba, chiar am făcut-o! 🙄

      2. Cred ca sunt in stare sa-mi imaginez. Planul spiritual vreau sa spun. Ca-mi imaginez o groaza. Deci ce-ar putea sa devina un sobolan intr-un alt plan spiritual ? Poate fum? Sau poate mata?

  5. mie începe să-mi placă: dragoş apare când plecaţi voi din superblog! 😆

    iepraşii fug după morcov. uneori, morcovul nici nu există. uneori nici nu contează…
    pentru unii însă da…

    eu ştiu că ai participat şi anul trecut. şi mai ştiu că nu ţi-a crescut alt stil de scris între timp… încerc să înţeleg dar e dincolo de puterea mea de înţelegere să ceri unui om să vadă mere când scrii pere.

    1. Pînă la mine în peşteră, valurile ajung greu. Şi-apoi, fiecare are dreptul la o nouă şansă, dacă nu s-a lămurit din prima; dar odată ce sămînţa îndoielii a dat colţ, trebuie udată şi îngrijită. Totuşi, la cît sînt de bezmetic, acţiunile mele cu greu pot fi asamblate într-o logică… omenească, să-i spunem.

      Spre exemplu, acum am o mare îndoială dacă morcovul ăla e murdar de noroi sau cineva tocmai şi l-a retras din loc veşnic umbrit. 🙄

      P.S. Ogarii ăia aleargă pe pistă de nebuni, ori cineva îi creşte şi antrenează special pentru asta? De ce stăpînii ogarilor nu apar nicăieri în (con)text…, ha? 😎

      Peace out y’all!

      1. Iată, sînt oameni cărora le plouă mereu vremea prielnică. Altora doar în gură, de poftă… Iepurii continuă să se înmulţească.
        Benefice ploi…

      2. Dacă te referi la pahar, n-are importanţă atîta vreme cît tot eu am băut jumătatea care acum e goală. 🙂

        Berea, din păcate, a fost de-aia multă, proastă şi prea scumpă. Da’ n-am căutat-o la dinţi…pardon, la etichetă. Să fie primită! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s