Fragment
Dincolo de o poarta de fier forjat
(Vechi palachin reconditionat)
Pierduta undeva in zare,
Printre platini pletosi,
Un picur de rugina rosiatic
Dadea stropi de culoare
Palid(a) resemnare …
Paltoanele agatate pe umeri plini
Povesteau palpabil
O alta intamplare.
Palmele purtau manusi
Genele pompos, sloiuri siroaie,
O pala razleata batea vantul
In plin hazard
Iar gerul rodea finut
Din pura intamplare.
Prin prisma privirilor pierdute
Profund la capat de carare
Un ditamai palat(ul) se ridica falos
Intr-o profunda transformare.
„Iarna da palpitatii celor sensibili
La schimbare”
Soptea suav o voce
Fara asemanare.
Cautandu-i identitatea cu mare disperare
O simteam ghicind-o palatina
Dincolo de palaria pompos purtata
Ca-n zi de sarbatoare.
„Miroase fin de tot
Si gerul, si vantul
Si stropul de culoare”
Simti?
Acest articol a folosit duzina propusa de Psi.
Abisuri 
[…] În ciornele iubirii(de orice)au mai scris şi: psi©, Adriana, Matilda, Scorpio, carmen pricop, abisuri, […]
simt! zau! faina scrierea! weekend fain sa ai! 🙂
No, atunci e bine. Multumesc, we fain si tie !
simt… aseară, după ce am citit că te ademeneşte somnul am adormit pur şi simplu.
acum aştept iarna, zău că da!
Idem. 😉 O iarna din aia cu zapada… de ce nu. Pana una alta si-a trimis doar frigul sa ne intampine.
Simt, simt! Habar n-ai tu cât de tare simt! E şi povestea mea şi e taman în miez de derulare. Ştiu că n-o să înţelegi comentariul, dar bine că îl înţeleg eu. 🙂 În rest, ger! Prea mult ger!
Ai ghicit, dar imi imaginez fel de fel. Deja ger ????
Déjà vu! 😉
Te simt pe tine…abisală! Abisurile mele revenite din pribegia sb-ului. Şi culoarea…
Se simte? Ca mie chiar incepe sa-mi miroasa bine. Inca nu perfect-perfect … Ca sa vezi efecte de bord…
Cu riscul de-mi incasa un bulgare de zapada virtuala, ai ingrosat la un moment dat o rasleata in loc de pala 😉 Altfel, eu sunt inca in asteptarea gerului si a zapezii, poate vine azi-maine, sa-l simt si eu.
Multumesc, s-a rezolvat. Nu stiu ce m-a apucat… probabil puterea cuvantului. Tu chiar astepti gerul? Din ala sec presupun ca ala umed si cu vant… mai bine pauza.
Frumoasă poezie!
Multumesc
Miroase frumos iarna dar… să mai stea departe. 🙂
😉
Stropul de culoare-i trecător
rămân gerul, vântul şi alburiul nor.
Apoi ca o oglindă pământul îl imită
când albul îi devine păcat după ispită.
Pacat dupa ispita … Super spus. Hai sa calcam zapada in picioare, sub bocanci cu striuri late !