Pietre cubice


Nu ma stiu cu exactitudine daca eram cu totii stransi intr-o camera – cea din fata de la strada – sau impartiti intre cele doua camere un hol si o bucatarie. Noaptea sufla cu gloante si bocanci grei duduiau lezpezi umezi, neuniforme. O cutie dreptunghiulara dintr-un lemn lucios, gen furnir, arunca stiri in bucla. Sirius. Intre doua gloante priveam prin draperia groasa. Nu aveam brad, unul adevarat nu mai avusesem de vreo cinci ani buni.

Lumea incepuse sa se miste deodata mult mai repede, nu mai reuseam sa o inteleg. Zgomotele-mi pareau film si imaginile fictiune. Imi aduceam aminte de bunica si ale ei povesti „de la stapan” si aveam certitudinea ca tin intre degete penita istoriei.

Ma gadeam sa ma adapostesc in pivnita. Dar era apa si intuneric. Ma mai gandeam sa trag obloanele. Dar mi-era frica sa nu o ia razna vreun glont naravas. Pana la urma am stat ca tetanizata asteptand doar sa treca noaptea, vorbind la telefon.

Convorbirile au fost gratuite in noaptea aceea.

Anunțuri

2 gânduri despre „Pietre cubice

  1. Nu pot vorbi despre aceste pietre cubice ale tale. Le stiu şi eu, dar azi am trecut sa te imbratisez de Craciun. Poate la anul , sau intr-o vara ne vom vedea. Stiu că esti acasa, dar eu sunt ….grabita, si-s grabita …că….
    Crăciun fericit, abisuri dragi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s