O liniște absurdă…
Între două clipe
Se aude timpul cum trece.
“De ce absurd?”
“Pentru că e joi”
Un calm vântos …
Între două rafale
Se zvânta grîul la soare.
O pauză îngustă …
Între două margini
Se simț punctele
Cum stau la rând.
Aplauze lungi și dese …
Între două bătăi
Se construiesc referințe.
Referinte
Abisuri 
la mulţi ani! bănui că nu am reuşit să ne vedem în scurta-ţi trecere prin oraşul nostru, cel lipsit acum de zăpezi, dar chiar şi aşa, îţi doresc şi îmi doresc să construim şi în acest an referinţe… muşcând cu poftă de la mijloc în sus!
La multi ani cu sanatate, bucurii si realizari ! A fost prea scurt de data asta… Poate data viitoare va fi mai lung. Sa construim referinte deci , ca timpul trece.
exact! va fi… când trebuie, sunt sigură de aceasta. 🙂
la multi ani… cu muscaturi bune :)!
multumesc , la multi ani cu muscaturi zdravene !
de la mijloc in sus, la multi ani! dar doar joia. pentru ca ar fi absurd ca, in celelate zile, sa nu muscam de la mijloc in jos. (atata vreme cat exista lucruri carora le putem da sens)
Atata vreme cat exista o astfel de joi, e admisibila orice directie. La muti ani cu cat mai multe muscaturi zemoase !
Crezi că îți cer prea mult dacă te rog ca după varianta originală a postării să mai pui una cu două-trei indicii în plus pentru „cap-sec ăla de Dan” ?
😉
Rea poți fi, măi, câteodată …
Numai cateodata ? E bine asa …
Una din 3 postări o pricep. Atunci nu ești rea.
Una din trei ??? C’est pal mal” , nu?
Mai degrabă C’est pas bon.