Crutoane si creioane

Creioanele …

De la distanta aia as fi zis pe putin sapte, unul pentru fiecare dunga. Le numarasem pe degete, dungile, numaram si sorbeam imaginandu-ma copil sarac intr-o baraca uitata de lume. Asa imi placea sa ma imaginez, si saraca si lipita. Sorbeam fara prea mult zgomot desirand fasolea-n sapte bucati de consistenta indefinita, bucati de dimensiune fara dimensiune, fasole-crutoane, crutoane in forma de odata forma. Numarand printre bucati sapte dungi, una portocalie, una mov, restul verzi, cinci dungi verzi cat sa-ti imbrace privirea intr-un gust si gustul sa ti-l intoarca-n degradée. Sorbeam strangand din cand in cand din ochi, sa para dungile mai multe, cat mai aproape.

Era o ciorba taraneasca de fasole boabe, alba din gradina.

Acesta este doar un punct de vedere expus la lupa. Un punct de vedere inspirat de Psiluneala saptamanii in curs.