Un fel de lupta cu morile de vant. Ma tot intreb cum naiba s-a ajuns sa se promoveze in masa mediocritatea si lucrul de mantuiala, “oamenii aia simpli” s-au obisnuit atat de tare sa citeasca in diagonala incat diagonala le-a devenit referinta si scara de valori. Nu stiu zau ce se intampla, cred insa ca nu putem lasa lucrurile sa continue in aceasta directie …
eu ţi-am mai spus care este diferenţa dintre scrierea literară şi cea de advertorial.
în plus… cred că ştii deja ce cred despre risipa timpului la modul super…
Ceea ce este grav , grav de tot, este ca lasam lucrurile sa devina din ce in ce mai mediocre. Ca eu scriu pentru ca imi face placere, ca asociez o senzatie cu un text, umpland textul cu senzatia momentului nu o consider neaparat pierdere de timp, scriind astfel valorific clipa umpland-o de infinit. Ceea ce consider insa deplorabil este ca lasam promovata mediocritatea cu lauri si trambe… Mi-e groaza de ce va mai urma. Si ne miram ca suntem unde suntem.