Comparatii


De-ar fi fost să fiu comparată cu ceea ce nu mi-aş fi dorit vreodată, n-aş fi îndrăznit poate comparaţia. Căci, atâta vreme cât comparaţie ar fi existat comparativ la alte comparaţii ar fi trebuit să existe şi termeni de comparaţie, dar atâta vreme cât termenii de comparaţie lipseau cu desăvârşire n-am fost să fiu comparată.
Şi cu atât mai bine pentru căci o astfel de comparaţie nu s-ar fi putut numi cu adevărat comparaţie – ce stilul ei de comparaţie fără predicat mi-aş fi putut compara, că de stil nu putea fi vorba atâta vreme cât predicatul lipsea cu desăvârşire. Şi dacă ar fi lipsit măcar cu prestanţă ar fi putut fi o oarecare comparaţie dacă nu acceptabilă măcar cât să-şi merite numele, dar era o comparaţie lipsită de sens, genul de lipsă cu desăvârşire şi totuşi trecută cu vederea.


Căci vederea e relativă la treceri, cu cât sunt trecerile mai rapide cu atât mai bine. Şi tocmai de aceea nu mi-aş fi dorit să fiu comparată, aveam senzaţia că m-aş fi putut molipsi într-o oarecare măsură de comparaţii fără obiect. Să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu îmi contest slăbiciunea valorii prin ochii celorlalţi, eu constat doar eşecul comparaţiei. Şi recunosc că slăbiciunea e omenească şi mai sensibilă la lumina – “mai sensibilă decât ce ?” nu am ajuns să înţeleg, comparaţiile au şi ele limitele lor, cel puţin pentru mine, comparativ la lipsa de limita acceptabilă, limita de la care orice comparaţie cu autorul acestor rânduri nu poate fi decât pur întâmplătoare şi nicidecum asociată unui fapt petrecut cu adevărată desăvârşire – şi gramaticală şi stilistică şi mai ales creativă căci cine poate contesta cu adevărat creativitatea, căci eu chiar am propus odată să fie scoasă naibii din dicţionar că prea tare ne compară unii cu alţii.
De-ar fi fost să fiu comparată vreodată n-aş mai fi fost. Şi cu atât mai bine căci mediocritatea m-ar fi mâncat cu stil cu tot.

 

Acest articol a fost scris cu un scop precis.

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;Comparatii&8221;

  1. Am ras si am si plans cititnd cele de mai sus. E penibil ce se intampla, imposibil de inteles. dar vorba lui Murphy, sa ne bucuram ca cine stie in ce comparatii fara obiect, subiect sau chiar predicat mai intram maine :))

    1. Sincer ? Ori e o eroare ori s-a citit in diagonala. Am zis sa nu dau nume caci eroarea e umana. Si numai cine nu munceste nu greseste. Asta relativ la eroare. Daca se adevereste ca diagonala e de vina e grav. Si mai grav decat imi imaginam.

  2. Iar sunt pe dinafară, iar nu pricep nimic. Mă pot lejer compara cu un vițel în fața porții noi. Asta dacă nu cumva articolul nu-i doar cu scop ci și cu o destinație precisă.

    1. Uite de ce si cum : iaca un articol considerat de nota zece la un concurs care zicea cam asa „propuneti o campanie sau scrieți un articol prin care să convingeți copiii, adolescenții și / sau părinții că nu este desuet să citești povești”. Si care mai zicea asa: „Apreciem creativitatea, adaptarea la subiect”, „Nu apreciem si depunctam drastic greselile ortografice, gramaticale,…”

      „http://florinafecioru.wordpress.com/2014/03/24/romania-citeste/

      Citez :Comparaţia statutului României comparativ cu celelalte state din Europa. (Punct) nici tu idee nici tu nimic.
      „În plus ochii copiilor sunt mai sensibili la efectul luminii generate de monitorul calculatorului” Mai sensibili decat ce?

      Despre stil nu am cuvintele necesare.

      1. Am citit. Măi, e pe bune ???
        „Statisticile descurajante precum că România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la numărul de cărţi citite pe cap de locuitor într-un an.” Știu, e scoasă din context dar nu face parte dintr-o înșiruire care să îi permită luxul de a fi eliptică de predicat. E doar o amărâtă de idee neterminată astfel că faultează logica unuia care-și dorește ca masajul să fie cu finalizare.
        Și-apoi „rhetoric” ? Seriooos ??? Unde mai pui că mă îngrijorează maxim „Cine ne va plăti nouă pensiile în viitor?” Fiindcă deduc de-aici că o singură persoană va plăti, în viitor, toate pensiile românilor. Sau (variantă de-a dreptul SF) că un român va avea mai multe pensii.
        Și gata. Spune-mi că-i vorba despre o păcăleală de 1 Aprilie și mă liniștesc. Altfel, e groasă, fraților !

  3. Am înțeles în toamnă că cine plătește comandă muzica si mi-am propus să stau pe margine. Nu am reușit asta pentru că am sperat, de două ori, să obțin ceva pentru niște oameni care chiar aveau nevoie de acele lucruri. O dată mi-a reușit. A doua oară…
    Am spus că îmi doresc ca cel mai bun să câștige. Din păcate nu s-a întâmplat așa. Nu spun că aș fi meritat eu mai multe puncte, nu am citit toate articolele, dar am un gust grozav de amar când îmi amintesc cine a luat locul întâi. Dincolo de greșeli, am și mari îndoieli despre utilitatea unei asemenea campanii. Faptul că ne facem poze cu telefonul, cum este la modă, și le postăm pe Facebook, nu înseamnă că o să ne și apucăm de citit.
    Oricum, eu mi-am primit lecția. Și am încheiat definitiv un capitol.

      1. Nu știu dacă cineva merita această lecție. Și nu cred că este nici dovadă de naivitate din partea noastră faptul că am insistat să participăm. Eu încă mai cred că lucrurile se vor schimba cândva. Că eu nu voi mai fi beneficiara acestor schimbări, asta este altceva.

      2. Cum ziceam uneva „fara speranta si uitare nu putem supravietui” … Si supravietuim cum putem, unii sperand, altii uitand. Este din pacate un fapt revelator al societatii in care traim. Al mentalitatii pe care ne dorim sa o schimbam. Dictatura sponsorului pe principiul „nasul plateste, nasul alege”. Promovarea non-valorii, groapa de mediocritate.

  4. Eu nu am avut răbdare să citesc articolul respectiv. Fiindcă mi s-a părut că e făcut din bucăți, de la primele fra(n)ze(le), de parcă ar fi luat o bucățică( un dumicat, de fapt) de-acolo, una(unul) de dincolo…

    1. Pai a a spus fata ca e facut pe „fuga”. Zic ca ea nu-i principala vinovata, a scris pe fuga asa cum a stiut si cum a simtit necesar. Ceea ce socheaza in „acest fapt divers” este faptul ca este vorba de un articol ales castigator de … editura. Tocmai il ascult pe Bill Gat „Je veux les enfants survive” .El isi permite sa o spuna pe ce limba vrea, noi nu avem dreptul sa lasam anumite lucruri sa treaca neobservate.

      1. În cazul acesta sponsorul și-a făcut un mare deserviciu. Nu știu dacă realizează acest lucru. Și nu, câștigătoarea nu poartă nicio vină.

  5. Comparatia se opune intelegerii, este frivola.Cat timp mintea nu se elibereaza de comparatie, de evaluare, ea ramane in afara cunoasterii reale.Cand mintea compara, evalueaza, ea se afla in plin zbucium,este ocupata, este incapabila sa vada limpede.Comparatia este doar…competitiva, conflictuala, in cazul in care nu este decat o jalnica jmecherie ipocrita.

  6. Gata, fatăăăă… M-am lămurit. Și-ai fi putut și tu s-o faci dacă citeai pe blogul respectiv pagina „Despre mine”. Lăsând deoparte faptul că domnița în cauză spune că, printre altele, „ I had write articles…” – că, deh, și eu am mai had fick anumite chestii de-a lungul vieții, vine și lămurirea deplin lămuritoare.
    Poftim aici : „Because I love to write, I manage two blogs, one in Romanian: http://geographica.ecosapiens.ro, treating subjects like the Environmental Science, Travel & Leisure, and one in English: http://florinafecioru.wordpress.com, with the main subject, the durability of the world development.”
    Ai înțeles, deci, că articolul pe care îl înfierezi este în engleză, da ? Vezi, așadar, cum se explică toate ? Fă-ți repede mea culpa pentru vina de a fi tratat cu superficialitate subiectul !!!

    1. Erată : „fick” ăla chiar nu trebuia să fie „fick”. Dar „u” și „i” sunt alăturate pe tastatură iar eu eram pe fugă.

    2. Eu sincer nu am nimic cu fata am citit articolul doar ca sa inteleg „de ce” si zau ca n-am inteles. Acum se pare ca datorita „reactiilor” si la „a treia citire ” ( ???) i s-a retras premiul constatandu-se „erorile”. Eu zic ca-i grav . O editura ?? Sa nu vada erorile de genul celor citate? Si ne mai miram apoi de ce si cum. Relativ la superficialitae : da, mea culpa ca n-am citit din scoarta in copac blogul respectiv pentru a intelege contextul. Chit ca nu ‘ala’ era scopul meu, fiecare face ce poate si cat poate, nu? Dar „aia” de au mijloace de promovarea totusi, ar trebui sa fie un pic mai selectivi si mai profesionali.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s