Ploua cu aberatii
Printre semne de punctuatie
Se strecoara fraze
Disecate la sange
Rupte de context
Aberatiile se scurg mot
Iar motul la vale
Contextul e unul
Si cu unul in minus
Adunare imperfecta?
Sa incercam alta intonatie
Eu pitigoi
Tu ploaie
Eu picur
Tu tunet
« Sa castiga ala de abereaza mai inalt »
Eu tot pitigoi
(Putin mai apasat)
Tu din ce in ce mai tunet
Eu sa inteleg contextul
Tu sa-mi diseci gerunziul
Eu sa ma fac ca picur
Si picurul ploaie
Tu tunet in continuarea deficientelor
De tot felul, legale si mai ales
Complet pe langa
« Subiect ? »
« Nu, predicat »
Eu in continuare picur
Picur-intrebare
Picur-exclamare
Tu in continuare
Si mare si tare
Context esuat la vale.
Abisuri 
Sau altfel spus…raţia de „aber”
😉 Mult peste din pacate…
Trebuie inramata frumos si pusa la usa blogosferei. 😀 Sau chiar la usa destinatarilor! 😀 :)))
Mi-e ca n-au simtul umorului
mi-a placut mult… 🙂
de-ai stii cat de adevar s-a strecurat printre randuri … ca nu ma „aprindeam” eu asa rau doar asa… Multumesc !
Dragă pițigoiule,
Habar nu am cine te-a supărat, nu-l văd bine, dar sunt mereu alături de tine și de scrisul tău.
Am descoperit astfel, adica tot pitigaind, ca mi-s intr-un fel de incompatibilitate crasa (grasa?) cu o un anumit fel de … meseriasi intr-ale scrisului. Ca nu vreau sa generalizeze si chiar n-as putea pentru ca eu chiar sper si cred ca-i numai un eveniment izolat. Am pitigaiat prea tare si prea anagramat (probabil) sau prea pe langa, sau prea cu multe virgule sau cu multe altele indicate intr-o lista lunga si deasa.
A zis cineva mai sus de pus in rama. Cam e nevoie de pus in rama, dar ma tem ca cei vizati oricum nu citesc ce scrie la intrare. Ei intra. Multi cu ghetele murdare, cu armele sub haina ca doar nu e aeroport sa fie control.
Habar n-am ce fel de lupte sunt astea (ale noastre ale celor de pe aici??!) ca n-am fi noi daca am incerca sa nu le mai ducem.
Si-apoi cine suntem noi, niste pitigoi?!
Problema ar fi : 1) n-am rama pe masura si 2) am o problema identitara cum zici
Mult adevăr ciripești tu acolo…că știu cam pe unde (te) (a)bați :))
Ciripesc si eu cum pot, sunt aproape convinsa ca doar ca sa ma descarc, de atatea ciripituri era cat pe ce sa pleznesc 😉
Ciripitul e sănătos. Bineînțeles că asta vine de la cineva, ca și tine, care ciripește până-i amorțește ciocul. Și ce bine eeeee!!:)
Da, ciripesc pana nu mai pot, ma descarc de atatea ciripituri si maine o iau de la capat, cu acelasi cioc, poate doar mai tocit, dar numai poate caci renasc ciocurile ca si pasarea aceea celebra, ea din cenusa, eu in cenusa cuvintelor…
Tu picuri întrebări, exclamări, și picuri bine… Eu picur bucuria unei lecturi aparte, din Abisuri.
Macar serveste la ceva ciripitura mea , multumesc Ioana. Sunt obosita de atata ciripitura….