Sitele nu functioneaza toate la fel, unele lasa sa treaca totul, neamestecat, necuratat, altele nu, curata tot. Oamenii se simt atacati prin prisma propriilor site, „fiecare cu sita lui, la fiecare sita omul corespunzator”, sita conteaza mai mult decat orice alta concluzie posibila, sita primeaza dezbaterii, nu exista dezbatere, exista doar sita. Sita cu argumentul cel mai puternic are de suferit mai putin, „sa lasam totul sa treaca?” , asta e o concluzie filtrata mult prea mare, „de ce am lasa totul sa treaca? sa nu mai treaca nimic ! extremele au si ele farmecul lor”.
Eu nu vreau sa atac eu ma trezesc intr-o buna dimineata cu o interesanta interogatie, nu, nu retorica, o interesanta interogatie pe care simt nevoia sa nu o filtrez deloc, sita mi-e inca in wek-end, adresez deci interogatia si sita-mi incepe sa se trezeasca „iaca na, ce-ti veni, esti paranoica?” Eu imi privesc scalcit sita comparand-o cu sitele celorlalti „Fii pe pace, oi fi eu paranoica dar nu fix pe tema asta. Faptul ca am pus o intrebare nu implica absolut nimic. Eram doar curioasa sa cunosc parerea altora : „asocierea valorica a mijloacelor cu scopul vizat de mijloace : mit sau realitate?”.
Sita ma priveste destramat si-mi zambeste cinica „tu si interogatia ta existentiala, de ce taman luni?” Eu privesc din ce in ce mai des sita, analizez scopul, analizez mijloacele, analizez locul, analizez interogatia, ma gandesc ca ar fi trebuit sa o pastrez fara raspuns „exista multe interogatii fara raspuns cum exista si multe interogatii cu milioane de raspunsuri posibile, totul depinde de sita”. Sita se simte principala si-si reia pozitia, complet relativa „relativa la ce?” Eu nu stiu ce sa-i raspund, fiecare sita cu relativul ei.
E aproape mijloc de luni si interogatia mi s-a pierdut printre multe alte cuvinte. Relative la contexte diferite. Raspunsul mi-l trasez singura, e singura cale posibila, prea multe site si probabil multe incompatibile. Probabil doar temporar in pauza de mijloace, focalizare pe scop. Probabil ca vazand si facand. Deocamdata am facut asa cum mi-a dictat sita atunci. Si asta este un fapt incontestabil.
Unii oameni apreciaza faptele incontestabile, altii prefera dezbaterea ca scop. Eu fac parte din ei.
Abisuri 
Sita mea lăsa să treacă doar chestiile pozitive. Până când s-a înfundat cu păcăleli. Acum refuză ideea de „scopul scuză mijloacele”. Totul costă. Pe verificate.
Eu tocmai asta doream : raspunsuri. Raspunsuri relative la site, pareri, opinii, dezbatere. Nu a fost sa fie, a fost sa fie „in mare” sens unic. Nu stiu ce sa zic relativ la scopul scuza mijloacele. Ma gandesc ca exista scopuri nobile si ca unele mijloace nu se ridica la inaltimea scopurilor. Si ma gandesc ca totusi, fara mijloace, nema scop. Dar nu cred ca detin adevarul absolut caci totul e relativ. A spus cineva ceva de genul „Chiar daca ar fi bani „murdari”, bine macar ca-s reinvestiti in ceva curat.” Nu stiu, spus asa pare teribil de non etic. Si totusi …
Sita…versus palnie….Ce face sita? Sita interpreteaza, nu lasa sa treaca decat ce se incadreaza in tiparul ochiurilor ei. Oare sita nu este alcatuita din o multime de „ochiuri” ale prejudecatilor? Palnia este permisiva, nu interpreteaza, nu triaza…Exista pericolul sa intre odata cu cele bune si cele „rele”? Nu cred.Bunul si raul sunt tot interpretari…tot prejudecati. Cred in „discernamantul ” permisiv al palniei care nu se opune. Este deschisa realitatilor fruste, la „prima mana”.
Imi place logica palniei. Caci sunt, din pacate, ca si multi altii, „plina” de prejudecati de care incerc sa ma debarasez. Exista insa o regula si in permisivitatea palniei. Ma duce cu gandul la „datu’ din coate” cei din urma vor fi cei dintai … ramasi.
Cei din urma…SUNT cei dintai…
Spunea un intelept inaintea mortii ca el nu a fost invins niciodata. Discipolii sai erau siderati. De ce abia acum, inaintea mortii, le spune asa ceva? Care este secretul victorilor sale? Inteleptul le spuse ca nu este vorba de victorii. El a spus ca n-a fost invins niciodata…fiindca niciodata nu a vrut sa fie invingator…