Vremea zidului


Azi s-au anunţat vremuri gri
Radio-ul spărgea încă
Dis de dimineaţă timpane
Iar timpanele se ascundeau în spatele clipelor
„Ciudată zi”
Şopteau clipele acoperind spargerea
Grîul curgea
Mai întâi stropi
Mai apoi lacrimi
Peste rânduri deja citite
Clipe părăginite oftau cât le ţinea vremea
Regrete plezneau la întâmplare
„Întâmplările astea par programate”
Şoptea grîul acoperind scurgerea
Clipele gri prevesteau clipe verz
„Îmi aduc aminte-o ploaie”
Şoptea o clipă gri
„Era atât de gri şi atât de repede
Încât părea zid
Iederă acoperea zidul
Creând impresii per global verzi”
„În definitiv
Totul e o chestiune de percepţie”
Se consolau regretele spărgându-se sfera
Sferele roteau amintirile
Până le simţeau ameţite bine
Şi apoi aşteptau
Următorul regret.
Următorul regret ofta cât îl ţineau sferele :
„Nici eu nu auzisem de Vasile Andru acum 2 săptămâni.
apoi a venit vacanţă şi nevoia de ceva “nu foarte light”,
căutarea printre zecile de cărţi – vechi de când lumea,
“dinaintea revoluţiei” ,
alegerea
“da, Turnul pare destul de profundă” ,
cititul, înţelegerea semnificaţiilor,
interpretarea, tumultul de senzaţii declanşate
“fix pe placul meu”
nu a fost o lectură uşoară,
era genul de lectură care dezlega cumva gândurile,
scoţând creierul din amorţire,
era o lectură plină de semnificaţii,
lucurile nu erau decât sugerate,
există acea timiditate a autorului
de a se lasă “gol în faţă lumii”
era o lectură fix pe placul meu .
Nu veselă, doar cinică, puţin amară…
Azi s-au anunţat vremuri gri
Cu mai puţine, din ce în ce mai puţine
Regrete.
Va veni ea
Şi vremea zidului
Odată şi odată.
Aceste rânduri sunt un fel de ruga : „re-editaţi-l !”

P.S. Eu chiar as fi curioasa ce s-a inteles din textul asta … Ma ajutati?

2 gânduri despre &8222;Vremea zidului&8221;

  1. Macar treci de partea umbroasa a zidului. Soarele nimiceste, nimic nu creste pe piatra, totul arde… In umbra, creste muschiul, apar insecte, viata palpita, sufletul se odihneste si-si face curaj sa se ridice si sa plece mai departe🙂

    1. Exact pe partea aceea ma simt eu „in ale mele”. Uneori insa anumite „etape” sunt inevitabile. Exista zile cu multa ploaie si zile cu prea mult soare. In mod curios am constatat ca ploaia inspira cresterea (de ce curios? e atat de evident). Zidul meu e cu fata spre est …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s