A naibii intamplare – intamplarile astea se intampla pur si simplu cand iti e lumea mai repede – a naibii intamplare, vine si nu mai vrea sa plece, te plezneste pur si simplu, mai intai o stare alternativa, relativ paralela, relativ stare, mai apoi iti ranjeste cu un zambet alb si rece – rece transpirat – sub un soare cu dinti „care primavara?” – si apoi te lasa prada … intamplarii „te obisnuiesti tu, ne obisnuim cu toate”.
Invaluire
Nu va intepati cu cuvinte
Cuvintele lasa gauri negre
Atingeti-va doar cu impresii
Impresiile astupa gaurile.
Un fel de dedicatie
Ploua cu aberatii
Printre semne de punctuatie
Se strecoara fraze
Disecate la sange
Rupte de context
Aberatiile se scurg mot
Iar motul la vale
Contextul e unul
Si cu unul in minus
Adunare imperfecta?
Luni pe seara
Autocritica
Stateam intr-un fel de scorbura dreptunghiulara si priveam lumea cum se scurge la vale. Intr-un fel de albastru relativ senin si aproape insufletit asteptam sa pice, sa cada, sa puna capat, capete, sa infaptuiasca, sa duca odata la bun sfarsit, sa ma mantuiasca, sa respir in sfarsit ca imediat trecea si primavara si vara si iar venea toamna cu galbenul ei cu tot… Mirata intr-un fel de preferintele semenilor imi sorbeam ceaiul dintr-o ceasca neagra primita de ceva vreme in dar de la o aproape necunoscuta devenita „fosta cunostiinta pierduta printre alte foste cunostiinte”. Sorbindu-mi ceaiul din cana neagra intr-o perfecta armonie cu tot restul – pasari, fluturi , flori – sorbindu-mi ceaiul astfel incercam sa ma conving ca detineam gusturi cu adevarat ciudate, predominant metalice cu o oarecare tendita „musai monocromatic„, gusturi cumva parca incompatibile cu toate celalalte gusturi de siaj asemanator, „tendinta” intr-o oarecare masura si intr-un oarecare cerc. Incercam sa recitesc gusturile incojuratoare si nu puteam ajunge niciodata pana la capat, celalalte gusturi mi se opreau intotdeauna la cuvantul numarul sapte sau din cand in cand la linia numarul doi, spre capat, confirmandu-mi astfel senzatia de „alipire forta la maximum” care-mi apasa constiinta de ceva timp incoace.O data sau poate de doua ori mi s-a intamplat sa pic fix peste o exceptie de la regula care nu a facut altceva decat sa ma conforteze in impresia ca fusesem fabricata fix pe dos, probabil involutar in contrasens, cu o adevarata dependenta de ceea ce multi ar fi putut numi „mult prea metalic si mult prea abscons”, cei din randul carora eu nu ma putusem practic niciodata considera ca facand parte, nici macar din pura intamplare.
Mana destinului
Orice ar fi putut fi cu adevarat posibil daca adevarul nu ar fi fost sa fie fix la mijloc …
P.S. Acest articol ar fi trebuit sa se numeasca „600” dar n-a fost sa fie fix, asa ca s-a numit complet altfeL.
Sut …si de la capat
Am supravietuit unui lung sir de suturi renascand printre cuvinte, am intalnit cuvintele altora, am fost cantar pentru cuvintele altora, m-am masurat cu cuvintele altora, am ignorat cuvintele altora, am sperat prin cuvintele mele. M-am simtit masurata la randul meu, am invatat masura altora printre randurile propriei masuri.
Vezi articolul original 226 de cuvinte mai mult
Comparatii
De-ar fi fost să fiu comparată cu ceea ce nu mi-aş fi dorit vreodată, n-aş fi îndrăznit poate comparaţia. Căci, atâta vreme cât comparaţie ar fi existat comparativ la alte comparaţii ar fi trebuit să existe şi termeni de comparaţie, dar atâta vreme cât termenii de comparaţie lipseau cu desăvârşire n-am fost să fiu comparată.
Şi cu atât mai bine pentru căci o astfel de comparaţie nu s-ar fi putut numi cu adevărat comparaţie – ce stilul ei de comparaţie fără predicat mi-aş fi putut compara, că de stil nu putea fi vorba atâta vreme cât predicatul lipsea cu desăvârşire. Şi dacă ar fi lipsit măcar cu prestanţă ar fi putut fi o oarecare comparaţie dacă nu acceptabilă măcar cât să-şi merite numele, dar era o comparaţie lipsită de sens, genul de lipsă cu desăvârşire şi totuşi trecută cu vederea.
Abisuri 