Era un flux care tăia în două speranţele, preferinţele le punea cu faţa la zid şi apoi le impunea ritmuri ascuse, era un flux care se năştea si trăia aleatoriu, frânturi aruncate pe ici pe cole, câteva idei asmuţite în vârf de subiect, un nume déjà creat, o situaţie împărtăşită, era un flux la ordinea zilei, oamenii îl priveau empatizând, oamenii se simţeau în pielea fluxului, oamenii se identificau cu el, oamenii se simţeau datori fluxului, oamenii îşi dădeau cu părerea, aruncau idei în stânga şi în dreapta, argumentând uneori, alteori doar aflându-se în treabă.
Oamenilor le plăceau schimburile de păreri, celebritatea fluxului le dădea o senzaţie de apartenentă, de comuniune cu fluxul şi asta îi scotea din amorţire. Din minti. Din papuci. Din ale lor. Din vară.
Era o vară ciudată, plină de subînţelesuri, băgătorii de seamă ciuleau urechi pătrate şi-şi verificau dioptriile. Era o vară ciudată dar pe sfârşite. Băgătorii de seamă aşteptau să treacă.
Şi vara şi fluxul.
Lasă un răspuns