Mi s-a împiedicat odată privirea de-un peron plin ochi de papuci de tot felul, mi se lipise privirea atât de adânc şi atât de profund încât aproape că-mi pierdusem pâna si trenul – era un tren pierdut din vedere, cu culoare pline, îngrămădite în oameni îngrămădiţi la rândul lor în nişte scaune ascuţite -albastru piţigăiat, era un tren cu sensul afişat din când în când, când îl priveam, când nu-l priveam – m-am trezit amestecând sandale cu cureluşe fine, şlapi dintr-un un cauciuc un pic cam uzat cu pullovere tăvălite prin trenuri îngrămădite in oameni îngramaditi, geci decolorate de timp cu fire împletite la întâmplare, fulare cu miros de naftalină cu rochii de culoare de un verde aleator si cu cizmuliţe cui toc proaspăt pingelit.
M-am trezit lipită de senzaţia anotimpului bun la toate, sezonul tuturor posibilităţilor, vremea lucrurilor fără nume şi a oamenilor fără nume amestecaţi pe un peron fără nume în aşteptarea unui tren fără nume.
Mi s-a împiedicat odată privirea de-un peron plin ochi de papuci de tot felul şi de atunci tot număr anotimpurile pe degetele de la picioare.
Articol inspirat din fapte reale.
Abisuri 
Esti fabuloasa! Ma bucur ca te stiu virtual.
😉 Imi place sa observ si sa redau „putin altfel”. Realitatea asta gri 😉
Maine, versiunea mea mai street style 🙂
Astept cu nerabdare „anotimpul tau”
Daca te interezeaza pot scrie versuri in faza cu moda, gen fiecare articol de moda (al tau) cu versurile asociate (ale mele). O viziune poetica a modei 😉
Putem face asta 🙂
Strabateam strazi
Strabatute de oameni
In papuci de plaja roz
Incercam sa trag de fire
Pullovere groase
Gri-malitios
Opuneau rezistenta
Nu ma resemnam
Notam doar disparitatea
Culorilor
Undeva langa un stalp gri
Exista o culoare portocalie
La prima vedere
Neasortata
Treceam cu privirea nuanta
Treceam cu privirea stalpul
Treceam cu privirea oamenii
Si respiram din nou
Verde.
:))
Foarte fain!!
Daca crezi ca se potriveste cu ceea ce doresti sa transmiti, poti sa-l citezi. Desigur, numai daca, e doar un joc 😉