Arhitectura imperfecţiunii


Îţi sprijineai conştiinţa în două coate îndoite într-o cămaşă roasă de vremuri, te expuneai coloană frântă, năpădită de buruieni, maci roşii îţi curgeau printre degetele-arabescuri, te construiai din ceea ce simţeai, un pic de colo un pic de dincoace, clădeai din oameni sentimente pe care le expuneai apoi într-o verticalitate puţin artificială, ţi se scurgeau culorile pe la colţuri, mirosurile ţi se topeau pe la gene, te expuneai stil nedefinit, necizelat, trăgeai de speranţe în diagonala cea mai scurtă, oamenii te priveau şi apoi notau, nu ştiai ce anume înţelegeau oamenii din tine, ce anume remarcau oamenii prin tine, te voiai transparenţă şi splendoare, te simţeai declin, oamenii măsurau unghiurile şi netezeau coatele, oamenii priveau din unghiuri potrivite conştiinţe potrivite, tu îţi priveai doar coatele prin prisma oamenilor, stilul lor îţi făcea cu ochiul închis de pleoape groase iar tu te defineai drept imperfecţiunea întruchipată.

2 gânduri despre &8222;Arhitectura imperfecţiunii&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s