Prelungirea “eu-ului” dincolo de timpuri


Raymond Spartacus înainta încet. Îi era frică de spirite. Se trezise brusc, fără să vrea, simţise stropul scurgându-se leneş, atinsese stropul, îi simţise povestea stropului, povestea stropului vorbea despre o călătorie magică, dincolo de timpuri, peste timpuri.

Stropul îi şoptise parcă ceva şi el făcuse precum îl îndrumase stropul.
Raymond Spartacus îşi amintea visul, era un vis ciudat, amestecat ca toate visele, se făcea că i se derula viaţa pe un ecran, fragmente amestecate, se făcea că încerca să-şi amintească, erau anumite fragmente care îi vorbeau, da, fusese un copil timid, întors înspre lumea lui interioară, da, se arătase de mic interesat de cifre şi combinaţiile cifrelor, da, fusese de când se ştia adeptul logicii, logica lui, interioară. Erau însă şi fragmente peste puterea lui de înţelegere, încerca să le pătrundă sensul şi semnificaţia zoom-ând, rezolutia îi permitea orice fel de incursiune, el încerca să pătrundă trecutul, să-şi umple “spaţiile goale” cu amintiri create ad-hoc, nu reuşea, mărea şi mai mult rezoluţia, imaginea se desfăcea într-o multitudine de detalii, mici fragmente dintr-un fragment mai mare, lipsă, lipsă la apel, imaginea îşi spunea povestea detaliu cu detaliu, se făcea că înainta încet, îi era frică de spirite. Cumplit de frică de spirite.

Se făcea că era o pădure năpădită, aşa spuneau poveştile, cedrii milenari strângeau spiritele în jurul frunzelor, se făcea el că spărgea o ceaţă deasă cu fiecare pas. Obosit, se făcea că se oprea şi că asculta pădurea. Se făcea că pădurea îi vorbea, îi arată o oarecare direcţie, se făcea că el simţea apelul pădurii, se făcea că apăsa pe butonul “play” şi că începea o conversatie ciudată cu pădurea, el în spatele camerei frontale, pădurea dincolo de el, în timp real.

Se făcea că se lăsa apoi copleşit de senzaţia fragmentului lipsă, el nu purtase niciodată o astfel de conversaţie, conversaţiile lui erau în mare parte interioare, tăcute, conversaţiile firului în patru părţi inegale, rupte la rândul lor în alte părţi egale.

În mijlocul fragmentului lipsă, Raymond Spartacus se ridica, se scutura de brumă, se scutura de frunze, se scutura de prejudecăţi şi apoi re-pornea, cărarea înainta printre cedrii milenari, se spunea că exista până şi un zeu al cedrilor milenari, el ştia de existenţa zeului cedrilor milenari, într-o bună dimineaţă curiozitatea îl împinsese de la spate, cautase.

Raymond Spartacus stia să caute, căutatul era una dintre puţinele calităţi majore ale lui Raymond Spartacus. Formulase o expresie compatibilă şi apăsase pe Enter. Rezultatul spunea că da,  zeul cedrilor exista cu adevărat în pădurea Yakushima, că datorită lui, al zeului cedrilor din pădurea Yahushima, cedrul cel mai bâţan din pădurea Yakushima ajunsese la o vârstă onorabilă.

Privind rezultatul, analizându-l în lung şi în lat, lui Raymond Spartacus îi venise deodată cheful de a face parte din rezultat. Închisese ochii şi se imaginase mic, mic cât un pixel, el personajul-cedru din jocul “de-a zeul”. Privind rezultatul, devenise mic dar agil, devenise inconturnabil, un detaliu mic, agil şi inconturnabil, una cu rezultatul.

Apoi se făcea că se întâlnise cu zeul cedrilor şi nu se lăsase impresionat, îşi continuase doar visul printre cedrii centenari până când un strop rebel de brumă scursă îl trezise brusc, fără să vrea.
Raymod Spartacus înainta încet. Îi era frică de spirite. Se întreba multe Raymond Spartacus, îl intrigau fragmentele lipsă şi senzaţia de pixel mic, extrem de agil. Fragmentele nu făceau parte din el, le percepea ca un fel de prelungire a “eu”-ului, un soi de “va urma” inspirat dintr-un “a fost odată că niciodată”.

În acest moment precis Raymond Spartacus simţea viitorul ca o parte din el, ca o prelungire a “eu”-ului. Raymond Spartacus îşi construia fără să ştie, o certitudine, certitudinea că dincolo de vise, există realitatea greu-tangibilă a semnificaţiilor.

Raymond Spartacus avea certa senzaţie că descoperise maşina de dat timpul înainte, prelungirea “eu-ului” dincolo de timpuri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s