Mă învârteam între două posibilităţi. Două imagini complementare. Două faţete ale unui act inexplicabil.

Era partea aceea vizibilă, elastică, interpretabilă, se analizase partea aceea în lung şi în lat. Şi mai era tot restul, nodul acela de care se împiedicau toate explicaţiile. Mi-era frică să trag prea tare, riscam să mă contrazic. Şi totuşi, incepeam să înţeleg. Existau mărimile. Nu exista contradicţie, exista doar o cauză printre multe alte cauze. Şi, desigur, exista inexplicabilul.