Puterea titlului


Constat că titlul a devenit o dezbatere în sine. Se vroia detaliu, a fost să fie subiect. Nu poţi alege direcţia, sensul este dat de intensitatea contradicţiilor. Sau a non-contradicţiilor. Şocul „pragului„, tot restul anihilat de şoc. Ideea s-ar fi vrut alta – ideea exista acolo, dincolo de prag. Ideea era felul în care se fabrică literatură astăzi – desigur, titlul era în fază cu ideea, dar titlul nu era totul. Si totuşi … titlul a devenit totul. Nu poţi controla puterea titlului, poţi eventual micşora pragul.

Sau dărâma uşa.

 

2 gânduri despre &8222;Puterea titlului&8221;

  1. Multa literatura, azi, se fabrica. Publicul e dresabil, zaharelul e titlul, maimutareala de dupa e implicita. Titlul si numele „vedetei” de pe coperta fac literatura. Azi.

  2. Exista un fel de superficialitate dictata de ritmul vietii si de cantitatea imensa de informatie disponibila. Publicul (doar) se adapteaza … Relativ la vedete, da, vedetismul vinde. Si vinde de multe ori prost. Adica de calitate indoielnica. Omul asociaza vedeta cu ceva cunoscut deci … consumabil. O scurtatura. Din nou lipsa impului la dispozitie si ritmul vietii. Ma gandesc ca ar putea fi o explicatie. Nu toata, desigur …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s