Ţi-au intrat sunetele la apă. Ţi s-au înecat cuvintele la mal. La baza dealului ţi s-au poticnit frazele. Ţi-au orbit vorbele şi ţi-au amuţit ochii. Ai încercat marea, ai încercat râul, ai încercat lacul. Cu degetul. Cu mintea. Cu încăpăţânare. Ţi s-au dat peste degete cu argumente valabie.
Cu contra-exemple. Ţi s-au arătat uşile. Geamurile. Ferestrele alea pătrate. Gratiile paralele. Ai zărit cerul, albastrul dincolo de gratii. DIncolo de nori. Ai apucat cu dinţii de albastrul ăla. Până n-ai mai putut ai strâns. Ai strâns până la capăt, până ţi-au ieşit pe nas. Poveştile. Amintirile. Experienţele. Te-ai încăpăţânat să crezi dincolo de gratii. Te-ai amăgit cu albastrul dincolo de nori. Te-ai minţit că ai putea altfel. Te-ai imaginat magnet şi te-ai trezit lemn.
Acum te dor încercările, te dor până la cuvânt încercările. Până la punct te macină tupeul. Te-ai crezut leu şi te-ai regăsit fluture. Priveşti geamul şi gratiile şi norii. Priveşti apa, balta, lacul, marea. Priveşti dealul.
Să rămâi fluture?
