Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine


Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine. Astăzi este una dintre ele. Şi ieri a fost una dintre ele. Probabil şi mâine va fi exact ca azi şi la fel ca ieri.Există un mers firesc al lucrurilor, “regula aceea supremă” imposibil de controlat. Există un mers firesc al lucrurilor pe care, oricât de tare mi-aş dori, oricând de profund m-aş încăpăţâna să cred că pot, există un mers firesc al lucrurilor pe care nu pot să-l schimb.

Azi dimineaţă mi-am curăţat o mandarină cu mulţi samburi şi trei frunze verzi şi uscate. Am decupat-o în felii fine, am scuipat sâmburii şi m-am strâmbat. Un portocaliu cald dar mincinos. Prea acru. Am luat o carte începută de mult şi am profitat puţin de soare. Un balcon îngust şi prăfuit de civilizaţie, câteva muşcate uscate de atâta iarnă. O iarnă de un gri scârbos. O mandarină de un portocaliu mincinos. O minciună asumată. Aş fi putut fi într-o stare pepene verde cu miezul roşu dacă anotimpul mi l-ar fi permis. Sau, de ce nu, o caisă nu prea coaptă. Fragedă. Abia culeasă. N-am avut niciodată noroc la caise. Nu “prindeau” la pământul ăla prea umed, prea vântos. Am schimbat de atunci şi pământul şi clima.

Acum trăiesc din amintiri sub un soare mincinos de iarnă.

Nu sunt decât o mincinoasă în plus pe un balcon îngrămădit la soare. Fericirea ? Vine şi se duce. Uneori rezistă capriciilor unor stări în perpetuă mişcare, alteori nu. Vine şi pleacă. Azi a rezistat. Din amintiri şi fructe pe un balcon străpuns de civilizaţie şi o carte începută de ceva vreme.

Când eram mică gardul dinspre vecinul de sus era derăpănat. Aproape că nu mai exista. Câţiva stâlpi asimetrici şi un mărăciniş apărut de cine ştie unde. Cine ştie când. Cine ştie de ce. Când eram mică îmi plăcea să caut culoarea printre ramurile alea cu ţepi şi frunze de un verde închis. Duceam cu mine de fiecare dată câte un castronaş alb de faianţă în care aruncam “pe numărate” fructele mici şi roşii. Mi se spunea să le spăl înainte, mie-mi plăceau lucrurile interzise. Eram opusă regulilor în vigoarea epocii, amestecată printre ramuri şi ţepi, pătată de un roşu-violet pe degete. Eram fericită.

Apoi au început să-mi placă merele. Merele acelea de vară sau merele acelea de toamnă. Gustul mereleor de vară adunate cu noroi cu tot şi apoi spălate la cişmeaua din curte. Acreala merelor galbene, de toamnă, aprope mai întotdeauna necoapte, “nu încă”. Mai există şi acum pomul acela bătrân şi bubos pe marginea aleii. N-am vrut să-l tai, n-am putut să-l tăi. E reperul meu, reperul unei epoci. Verile anilor cincizecizeci. Gustul anilor cincizeci. Plăcerile acelor ani interzişi de la aproape orice. Fericirea de a face lucrurile fix pe dos.

Pe la treisprezece ani am vrut să fiu mai mare. Să fiu în rând cu lumea. Să par alta. Tot aşa până sosea vara şi apăreau afinele în fundul grădinii. Fix acolo unde bătea umbra, lângă rubarbăr. Mă trăgeam acolo, la umbră şi mă pierdeam. Printre afine şi cărţi. Personajele mele preferate. Trăiam între aromă şi extaz o fericire la umbra gardului căzut -alt gard căzut – lângă coteţul găinilor. Mirosea a animal, a viaţă şi eu mestecam fructul acela negru şi acru. Suculent. Mă pândeau vecinele de peste gard -al treilea gard, căzut şi el la rândul lui- eu le auzeam bârfele dar mă făceam că plouă. Nu ploua.. “Mă vorbeau pe la spate” , eu le ascultam acolo la umbră şi mă îndopăm. Afine şi literatură. Eram reticentă la orice formă de bârfă. Reticentă şi fericită.

Apoi m-am schimbat. Şi eu şi pământul. Fructele au rămas. La fel ca şi diversele nuanţe al felului meu ciudat de a percepe fericirea. Sălbatică, detaşată de lucruri şi culori. Între un fruct şi o carte.

Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine. Atunci inventez.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s