Mă îmbăt la întâmplare


Uneori mă simt agăţată de o funie în trecut
Funia aceea dimprejurul gâtului
Care doare,  strânge şi plouă
Cu fragmente inexplicabile
Logica ascunsă îmi scapă
(Cineva a ascuns-o atât de bine
Încât în prostia mea m-am plictisit s-o mai caut)


Negăsind-o imi spun
„Există o limită la orice”
La prostie, la paşi, la găuri de metrou
La oameni de tot felul
Zgribulti, ameţiţi de atâta ploaie
Există o limită chiar şi la întâmplare
Între două staţii de metrou complet aleatoare
M-am hotărât deodată
Să calc toţi oamenii în picioare
Şi calc odată şi mai calc odată
Şi apoi greşesc direcţia
Şi atunci mă întreb „de ce oare ?”
Să existe într-adevăr
O limită la paracetamoale?
Întrebându-mă mă întorc
Şi întorcându-mă mă gândesc
„Mi-am făcut azi
Plinul la coridoare
Plinul la cozi
Plinul la ploaie
Plinuri la funii”
Uneori mă simt agăţată de o funie în trecut
Si atunci scot un paracetamol
Şi mă îmbăt
Cu apă de ploaie.

3 gânduri despre &8222;Mă îmbăt la întâmplare&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s