Visele altora


Vorbea atât de repede încât bănuiam că are multe de spus. Dădeam inteligent din cap la fiecare două minute amestecând orezul gălbui cu iaurtul cald. Mi se păruse ciudat orezul gălbui şi întrebase de unde şi până unde. Îmi spuseseră- ea şi ceilalţi – că îl amestecau cu nu ştiu ce ierburi. Îmi imaginasem ierburile alea galbene în fel şi chip şi trecuseam mai departe. De unde şi până unde iaurtul acela cald? Îmi spuseseră – ea şi ceilalţi – că e un iaurt „făcut în casă”, o specialitate a locului. Locul acela straniu la intersecţia războaielor. O întrebasem dacă nu îi e frică de loc, de graniţe, de războaie. Îmi spusese că se născuse în Palestina, că emigrase la un moment dat cu o parte din familie, că cealaltă parte rămăsese în Palestina. Nu, nu îi era frică. De ce i-ar fi fost? Bunica-să era încă acolo, în Palestina, „rămăsese să-şi apere Pământul, era menirea ei să-l apere”. Ea mergea o dată pe an în Palestina să-şi amintească. Mă întrebase de ce nu profit de şedere să văd Ierusalemul. Îmi spusese că-i aproape, foarte aproape, la numai 45 de km. Simţisem distanţa aceea atât de puţină şi mă înfiorasem. Ca să nu se vadă, sorbisem cu zgomot din sucul de lămâie proaspăt presată şi apoi tăcusem.. Când îmi trecuse gustul acela acid îi spusesem că noi, europeenii, avem o imagine probabil deformată despre unele locuri şi fapte. Lăsasem de înţeles că mi-era frică de graniţele acelea însângerate şi o întrebasem cum reuşesc „ei” să treacă peste toată mizeria, peste toată ura şi toate războaiele. Îmi spusese că odată ce trăieşti „acolo” te obişnuieşti cu toate. Ea trăise deja acolo, îşi avea reperele ei. I le citeam pe faţă, în gesturi, în convingeri. Cineva îmi spusese că este o feministă convinsă şi eu mă bucurasem teribil că există. O întrebasem de ce numai bărbaţii dansaseră la „marea lansare 4G” cu o seară înainte. Să fi fost ceva legat de religie? Îmi spuse că era vorba doar de timiditatea de a se „produce în publi în faţa unor necunoscuţi. Nu de altceva. Îmi spusese apoi că visul ei era să petreacă un an în Europa şi eu mă gândisem ce ciudate sunt unele vise. Eu trăiam în Europa şi nici măcar nu realizam că trăiam visele altora.

(direcţii)

2 gânduri despre &8222;Visele altora&8221;

    1. Chiar? Mă tot bate gândul dar mă plictisesc repede. Adică nu ajung niciodată să am „sclipiri” de lungă durata. Şi subiecte cu cap şi coadă. Trebuie să fie felul meu de a face lucrurile mereu pe jumătate. Am terminat aşa brusc pentru că atât a fost să fie intens. Dacă aş mai fi continuat s-ar fi lungit prea mult şi ar fi devenit fals.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s